clubiepurigalati
1323 poze   49293 vizite
Albume
A - ASOCIATIA JUDETEANA COLUMBOFILA GALATI   Organizare si afiliereB - AVIZIER - Anunturi   EXPO EUROPEANA METZ 2015C - Sectiunea crescatorilor de iepuri   Conceptul de rasa pura   Considerente despre tatuaj   Cresterea iepurilor - o pasiune   Criterii de apreciere a iepurilor   Pregatirea iepurilor ptr expozitieD - MEMBRI ACTIVI sectiunea IEPURI AJColumbofila Galati   01 - Marcel Balan   02 - Stefan Eftimie   03 - Valentin Filip   04 - Sandor Brugger   05 - Constantin Dragoi   06 - Gheorghe Chirila   07 - Valentin Cioca   08 - Marian Pirvu   09 - Adrian Borcea   10 - Gheorghe Pascal   11 - Madalin Todoran   12 - Daniel Capota   13 - Aron Petru MorinD - Membri Onorifici   01 - Bela Gyorgyakab   02 - Daniel DihoiuE - FORMULARE DE EVIDENTA pentru IEPURII DE RASA   l - Certificatele de origine   l - Fisa de monta   l - Fisa observatii femela   l - Fisa observatii mascul   l - Registrul crescatorului   l - Registrul genealogicF - INFORMATII DIVERSE   Articole si video   Crescatorii cunicole - modele   Diverse accesorii   Linkuri si adrese utile   Literatura de specialitate   Propunere pentru sigla club   Rabbit ArtG - EXPOZITII ORGANIZATE DE AJ COLUMBOFILA GALATI   Cupa Dunarii Galati feb 2010 - ed I   Cupa Dunarii Galati nov 2010 ed IIH - EXPOZITII si AD GENERALE LA CARE AU PARTICIPAT MEMBRII AJC GALATI   Ad generala alegeri Lugoj 2015      Sedinta alegeri sectia iepuri   Ad Generala Uniune Galati 2011      Sedinta sectiunea iepuri   Ad generala Uniune Sibiu 2011      Sedinta sectia iepuri   Europashau Leipzig 2012   Expo Fauna Bucuresti 2013   Expozitia europeana Leipzig 2012   Expozitia Europeana Metz 2015   Expozitia Nationala Cluj 2013   Expozitia Nationala Galati 2011   Expozitia nationala Suceava 2014   Expozitia zonala Iasi 2014I - PREGATIRE ARBITRI IEPURI   Fise de arbitraj ptr iepuri de rasa   Reuniune arbitri Brasov 2011   Reuniune arbitri iepuri Onesti 2013   Reuniune arbitri Sibiu 11 oct 2015   Reuniune Moeciu de Jos 2016J - STANDARDE RASE de IEPURI   a 1 - RASE URIASE      1 Urias gri si alte culori      2 Urias Alb      3 Urias pestrit      4 Berbec Urias      5 Berbec cu desen - mantie      6 Urias de Transilvania   b 2 - RASE MIJLOCII      Albastru vienez      Californian      Chinchilla Mare      Marele MARDER      Neozeeladez alb   c 3 - RASE MICI      Marder      Olandez   d 4 - RASE PITICE      Berbeci pitici   e 5- RASE struct firului de par      Satin   f 6 - RASE CU PAR SCURT      Rase Rex   g 7 - RASE CU PAR LUNG      AngoraK - CRESCATORI DIN TARA   Billius Mircea - Suceava   Dumitru Logigan - Iasi   Ernest Papp - Timisoara   Gabriela Vrabie - Timisoara   Ochisor Ivan - Sarmas   Tigu Cristian - Sannicolau Mare   Zolde Csaba - Moacsa Covasna

membru din 22 februarie 2011

Articole si video

-----------------------------------------
www.revista-ferma.ro/articole-zootehnie/cresterea-iepurilor-pe-pasune-in-custi-mobile.html

------------------------
www.revista-ferma.ro/articole-tehnologii-agricole/programarea-reproducerii-in-crescatoria-de-iepuri.html
----------------------------------

www.revista-ferma.ro/articole-zootehnie/redresarea-productiei-de-carne-de-iepure.html
-------------------------------------------
-------------------------------------------
Articol : Despre mastită și infecții mamare la iepuroaice
porumbei-romania.ro/old/iepuri_articole03.html

--------------------------------------------------------
Articol : Coccidioza iepurilor - o problemă care are rezolvare
porumbei-romania.ro/old/iepuri/iepuri_articole09.html

====================================================
kleintiernews 1
kleintiernews 1
kleintiernews 2
kleintiernews 2
kleintiernews 3
kleintiernews 3
kleintiernews 4
kleintiernews 4


Comentarii album • 11
ClubIepuriGalati 27 septembrie 2015  
TEHNOLOGIA DE CULTIVARE A LUCERNEI
------------------------------------------------------------------------------------------
articol de Gabriela Ghimbășanu - agrointel.ro
--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Lucerna este una dintre cele mai valoroase culturi de plante furajere datorită producției mari de masă verde și a calității superioare a fânului, fiind o cultură furajeră foarte răspândită în România. Fânul de lucernă conține 0,80% calciu, 0,18% fosfor, 1,23% potasiu, 0,22%, magneziu și 0,2% sulf, săruri minerale care îl recomandă pentru utilizarea cu precărede în alimentația vacilor de lapte.

Pentru a înființa unui hectar de lucernă trebuie să investești puțin peste 300 euro, în timp ce o producție medie de 20 tone de fân uscat îți asigură un profit mediu de 1.000 euro la hectar.

Cultura de lucernă este pariul pe care un tânăr din localitatea Șopârlița, județul Olt, îl face an de an. Cătălin Veveriță este printre numeroșii agricultori și crescători de animale care s-au specializat în această plantă furajeră, olteanul fiind, totodată și cel care a înființat un grup de cultivatori pe Facebook și spune că interesul pentru lucernă este în creștere de când planta a fost inclusă în ”pachetul verde” pentru obținerea plăților directe pe suprafață prin APIA.

Fermierul pasionat de lucernă lucrează 100 de hectare de teren agricol, din care peste 50 de hectare sunt ”rezervate” pentru această plantă furajeră. “Este o plantă extrem de valoroasă pe care am început să o cultiv din necesitate. Am în gospodărie câteva oi, cai, porci și vaci de lapte și aveam nevoie atât de masă verde cât și de fân uscat pentru perioada iernii. La început am cumpărat de la alți fermieri și după ce m-am documentat temeinic am semănat, la început câteva hectare cu lucernă”, a declarat pentru Agrointeligența Cătălin Veveriță.

26 kilograme de sămânță la hectar

Atunci când înființezi o cultură de lucernă este foarte importantă norma de semănat. La lucernă este recomandat să aplici o cantitate mai mare de sămânță decât doza specificată de producător. “Eu merg, de câțiva ani buni cu 26 kilograme sămânță la hectar. Chiar dacă pare mult, pot să vă spun, din experiența personală, că ce este în plus moare singură și rămân doar plantele viabile, care vor rezista în timp”, ne-a spus fermierul.

Semănatul lucernei în cultură pură se face în rânduri, la 12,5 cm distanță, la o adâncime de semănat de 1,5-2 cm. Lucerna se poate semăna fie în primăvară, fie la sfârșitul verii, începutul tomanei.

Fermierul oltean a subliniat faptul că, semănatul lucernei se face după ce a fost executată o lucrare de arătură, la adâncimea de 20-25 cm și a fost nivelat terenul. În timp ce patul germinativ se pregătește printr-o singură trecere cu combinatorul în preziua semănatului.

1.200-1.300 lei costul de înființare

Prețul unui kilogram de semințe de lucernă certificată este cuprins între 18-28 lei, în funcție de distribuitorul de inputuri. “Pentru înființarea unui hectar de lucernă ai nevoie de ceva bănuți. Pentru un hectar, numai sămânța certificată și de bună calitatea te costă între 600 și 800 lei. În afară de costul cu sămânța mai intră costul cu aratul terenului și costul cu semănatul. La un calcul făcut pe genunchi, cred că pentru a înființa un hectar de lucernă ai nevoie de 1.200-1.300 lei”, ne-a precizat Cătălin, despre ce însemnă costul de investiție într-o astfel de cultură furajeră.

Producție medie de 20 tone fân uscat pe an

La un hectar de lucernă netratată și nefertilizată obții în jur de 6.000 kilograme fân uscat per coasă. “Dacă este un an bun, poți lua și cinci coase, dar dacă este un an ca aceasta, mai secetos poți avea maxim 3 coase. Totul depinde de umiditate, pentru a se dezvolta de mai multe ori pe parcursul unui an are nevoie de o cantitate considerabilă de apă. Anul trecut am reușit destul de ușor să obțin cinci coase, ținând cont că eu nu aplic nimic, nici pentru fertilizare suplimentară, nici pentru combaterea buruienilor din cultură. În schimb anul acesta cred că va fi o producție mai slabă, maxim trei coase o să pot să aplic anul acesta”, ne-a vorbit olteanul despre productivitatea lucernei.

cultura de lucerna costuri

1.000 euro profit la hectarul de lucernă

La un calcul simplu, dacă obții anual o producție medie de 20 tone pe hectar de fân uscat, iar pentru a face un balot ai nevoie de aproximativ 30 kilograme, de pe un hectar poți obține 670 de baloți de lucernă. Prețurile pentru un balot de lucernă varaiază între 8 și 10 lei. Dacă reușești să vinzi balotul cu cel puțin 8 lei, obți anual un venit de 5.400 lei. După ce ai scăzut costurile cu înființarea și întreținerea culturii, rămâi cu un profit de aproximativ 1.000 euro.

Lucerna se cosește când e îmbobocită

Un aspect important pe care trebuie să-l ai în vedere atunci când cosești lucerna este stadiul de vegetație al plantelor. ”Când cosești pentru prima dată lucerna trebuie să fi atent ca plantele să fie între începutul și mijlocul fazei de înflorire, pentru că atunci producția este maximă. În anii următori, prima coasă se realizează la îmbobocire, iar coasele doi și trei, când 30% din plante au înflorit. Dacă coasa se aplică mai devreme decât în perioada optimă de recoltat încet, încet plantele din cultură se răresc și poate chiar să îți dispară întreaga cultură în anul următor. Dacă ai grijă când o cosești, cultura poate rezista până la 6-7 ani”, ne-a spus Cătălin, despre perioada optimă de recoltare.

Protejarea culturii împotriva rumegătoarelor mari

Un apect extrem de important care îți poate asigura o cultură reușită de lucernă este protecția împotriva rumegătoarelor mari. “Trebuie să ai foarte mare grijă să nu îți intre animalele mari în cultura de lucernă. Când spun animale mari, mă refer la vaci, cai, animale care au copita mare și care pot cauza dispariția plantelor. Este de preferat ca, după ultima coasă din toamnă să se permită intrarea caprelor și oilor pe cultura de lucernă. Aceste rumegătoare mici favorizează dezvoltarea corespunzătoare a lucernei din anul următor”, ne-a precizat olteanul, despre vulnerabilitatea plantei furajere.

Soiuri românești de lucernă

Alegerea soiurilor de lucernă se face în funcție de zona geografică în care se înființează cultura și de destinația ulterioară a fânului uscat. ”Eu am mers de ceva ani de zile pe soiurile Magnat și Primola. Soiul de lucernă Magnat este un soi românesc, semiprecoce, foarte bine adaptat condițiilor pedoclimatice din țară, fiind foarte rezistent la secetă, iernare și la veștejirea fuzariană (Fusarium oxysporum), având un potențial ridicat de producție de 18-20 tone fân uscat la hectar. Fânul rezultat conține 19,9% proteină brută; 64% digestibilitate; 1.193 kcal/kg. Conținutul mare de proteină brută și digestibilitatea ridicată îl recomandă pentru a fi introdus în rația furajeră a vacilor de lapte și de carne. Soiul Primula are aproape același caracteristici ca și Magnat, doar că Primula are furnzele ceva mai mari și mai bogate în vitamina C”, ne-a spus fermierul din localitatea Șopărlița, despre caracteristicile celor două soiuri de lucernă.

baloti de lucerna pret

Depozitarea corespunzătoare a baloților

Pentru a obține baloți care să fie căutați de cumpărători trebuie să ai un spațiu de depozitare corespunzător. “Baloții de lucernă trebuie să fie feriți de razele puternice ale soarelui, dar și de umezeală. Dacă sunt ținuți la voia întâmplării, fară să fie acoperiți și plouă pe ei, atunci cu siguranță se vor mucegăi și întreaga investiție se pierde, pentru că un balot mucegăit nu ți-l cumpără nimeni și nici tu nu îl poți da animalelor tale pentru că acestea nu îl vor consuma. Baloții trebuie ținuți într-un spațiu amenajat corespunzător, în care să nu plouă și care permite o circulație corespunzătoare a aerului”, ne-a explicat Cătălin, care sunt condițiile de depozitare pe care trebuie să le asiguri baloților de lucernă.

Cumpărătorii sunt fermierii mari și crescătorii de animale

Oferta de baloți de lucernă este foarte mare, dar și cererea este la fel de ridicată. “Cei care cumpără baloți de lucernă sunt fermierii mijlocii și mari, dar și crescătorii de animale, care nu cultivă o suprafață însemnată cu lucernă. În general, un balot de lucernă pleacă din fermă la un preț de 8 lei și are o greutate aproximativă de 30 kilograme de fân uscat. Faptul că cultiv lucerna fără să aplic îngrășăminte chimice sau substanțe pentru combaterea buruienilor mă face foarte căutat pe piață. Pentru cei care doresc să cumpere o cantitate mai mare am posibilitatea de a asigura transportul lor pentru maxim 170 de baloți”, ne-a vorbit femierul oltean, despre principalii cumpărători.

În momentul de faţă, pe plan mondial, lucerna se cultivă pe o suprafaţă de circa 40 milioane de hectare, iar cele mai mari suprafeţe se găsesc în SUA, Argentina, Rusia, Italia, Franţa şi Canada. În ţara noastră, suprafaţa anuală variază, între 400.000- 500.000 ha, cu lucernă în cultură pură, şi în jur de 1 milion de hectare cu lucernă în amestec cu specii de graminee perene.
====================================================================================
Raportează
ClubIepuriGalati 27 august 2015  
===================================================
Care este distanța minimă la care poți amplasa o fermă de animale în zonele locuite
============================================================
Roxana Dobre » « 26-08-2015
---------------------------------------------------------------------
Înființarea unor ferme de animale, fie ele mai mari ori mai mici, se poate face doar cu respectarea unor reguli foarte stricte, mai ales în privința vecinătății dar și a condițiilor de depozitare a deșeurilor. Fermierii care acum vor să își înființeze o fermă trebuie să știe că există anumite reglementări care interzic amplasarea fermelor de animale la distanțe mici de zonele locuite.

În cazul în care prin studiile de impact nu s-au stabilit alte distanţe, distanţele minime de protecţie sanitară, recomandate între zonele protejate şi o serie de unităţi care produc disconfort şi unele riscuri sanitare, sunt următoarele:

• Ferme de cabaline … 100 m
• Ferme de îngrășătorii de taurine, până la 500 de capete … 200 m
• Ferme și îngrășătorii de taurine, peste 500 de capete … 500 m
• Ferme de păsări, până la 5.000 de capete … 500 m
• Ferme de păsări cu peste 5.000 de capete si complexe avicole industriale … 1.000 m
• Ferme de ovine … 100 m
• Ferme de porci, până la 2.000 de capete … 500 m
• Ferme de porci între 2.000-10.000 de capete … 1.000 m
• Complexe de porci cu peste 10.000 de capete … 1.500 m
• Spitale veterinare … 30 m
• Grajduri de izolare și carantina pentru animale … 100 m
• Abatoare, târguri de vite și baze de recepție a animalelor … 500 m
• Depozite pentru colectarea și păstrarea produselor de origine animală … 300 m
• Platforme sau locuri pentru depozitarea gunoiului de grajd, în funcție de mărimea unităților zootehnice deservite … 500 m
• Platforme pentru depozitarea gunoiului porcin … 1.000 m
• Stații de epurare a apelor reziduale de la fermele de porcine, sub 10.000 de capete … 1.000 m
• Cimitire de animale, crematorii … 200 m
• Camere de tratare biotermica a gunoaielor … 100 m

De precizat că aceste distanţe pot fi modificate pe baza studiilor de impact avizate de institute specializate.

Adăposturile pentru creşterea animalelor în curţile persoanelor particulare (de cel mult 5 capete porcine şi 5 capete bovine) se amplasează la cel puţin 10 m de cea mai apropiată locuinţă învecinată şi se exploatează astfel încât să nu producă poluarea mediului sau disconfort vecinilor.
Raportează
MarcelBalan 24 august 2015  
============================================================

PREGĂTIREA IEPURILOR PENTRU EXPOZIȚII

Participarea la expozițiile de profil cu iepurii de rasă reprezintă prilejul evaluării muncii de selecție și ameliorare a rasei de iepuri pe care crescătorul o face de-a lungul unui an de zile. Evaluarea și compararea rezultatelor cu rezultatele altor crescători reprezintă cheia evaluării muncii personale depuse și a nivelului de experiență acumulat de-a lungul timpului, dar și sub influența condițiilor concrete din anul respectiv.
Încununarea cu succes a activității la sfârșitul fiecărui an reprezintă în primul rând o satisfacție personală.
An de an crescătorii fac selecția exemplarelor de reproducători pe care urmează să-i împerecheze, tocmai pentru a obține noi generații cât mai conforme cu standardul rasei respective.
Pe baza aprecierii fenotipice a masculilor și a femelelor, crescătorii creează cuplurile de reproducție din care pot scoate mai multe serii de pui. Un crescător poate avea mai multe nuclee de reproducție ( mătci ) ceea ce îl ajută pe acesta să realizeze mai multe linii de reproducători și astfel să aibă posibilitatea să compare caracterele ce se evidențiază în cadrul unei linii, cu ceea ce se diferențiază în cadrul altei linii, dar în același timp poate alege ce cupluri poate forma pentru pentru anul următor în vederea obținerii un rezultat cât mai bun.
Evaluarea la expoziții prin arbitrajul criteriilor din standardul fiecărei rase de iepuri dă posibilitatea crescătorului să aprecieze unde mai are de lucrat în cadrul ameliorării pe care o efectuează an de an, și ce ar trebui să îmbunătățească sau să schimbe pentru a obține rezultate cât mai bune.
Reunirea crescătorilor în cadrul expozițiilor organizate de asociații oferă prilejul schimbului de informații, de material genetic dar și de apreciere a muncii celorlalți crescători de iepuri. Crearea relațiilor de prietenie între crescători oferă premisele unor colaborări ulterioare pentru îmbogățirea activității fiecăruia.
Pregătirea înseamnă parcurgerea anumitor etape, se începe cu alegerea reproducătorilor, obținerea puilor, selectarea tineretului pentru reproducție și expoziții, creșterea și maturarea exemplarelor de expoziție și îngrijirea lor eficientă pentru expunerea în cadrul expozițiilor.
Strict pentru expunerea în cadrul unei expoziții animalele trebuie să fie pregătite astfel :
- să fie tatuate, pentru a putea fi identificate de către organizatori și arbitri;
- să fie vaccinate pentru Rhd și mixomatoză;
- să fie însoțite de certificat de origine, acolo unde se certifică vaccinarea;
- să fie sănătoase, fără semne de boală , fără paraziți externi, fără ochi lăcrimînzi, fără infecții exterioare, sau semne de boli respiratorii cum sunt strănut, mucozități la nas, etc.
- să fie curățate inghinal, cu spirt sau alte soluții de curățire;
- să aibă unghiile tăiate corespunzător, pentru a nu răni arbitrii în timpul arbitrajului dar și ca măsură de îngrijire;
- să fie periate, eventual spălate, să aibă o blană curată, mătăsoasă - fără porțiuni de împâslire a blănii sau fără porțiuni cu chelie ( fără păr) mai mari decât ceea ce indică standardul și dispozițiile generale, fără filțuri ( smocuri de blană) existente de obicei atunci când animalele năpârlesc;
- să nu aibă cicatrici sau semne de mutilare pe corp sau pe urechi, sau în alte părți ;
- să fie curate în urechi, fără râie auriculară sau râie pe corp,
- să nu aibă bătături sau rosături la membrele inferioare sau superioare, să nu aibă unghii lipsă sau de alte culori decât ceea ce specifică standardul rasei.
Așadar crescătorul va avea în vedere efectuarea din timp a tuturor operațiunilor ce au ca scop pregătirea animalelor pentru participarea la expoziție și de asemenea întocmirea formalităților de înscriere și participare la expoziție.
De obicei formalitățile de participare constau în achitarea unei taxe de înscriere pentru crescător, achitarea taxei de participare pentru fiecare animal și achitarea contravalorii catalogului expoziției.
**************************************************************************
Raportează
ClubIepuriGalati 17 august 2015  
-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
METODE DE CREȘTERE A IEPURILOR DE RASĂ
-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Ridicarea productivitătii iepurilor se realizează printr-un complex de măsuri care au drept scop imbunatațirea calitativă si sporirea numerică a efectivclor. Aceasta acțiune a fost inițiată în trecut îndeosebi in unitatile agricole, dar a fost aplicată și în crescătoriile individuale de către crescătorii experimentați.
Fiecare metodă de creștere necesită o serie de lucrări tehnice legate de creșterea raționala a iepurilor. In mod obisnuit, prin creștere se înțelege intregul complex de măsuri legate de procesul de producție din zootehnie sau a minifermelor individuale și anume: cunoașterea insușirilor productive ale raselor de iepuri, întreținerea și inmultirea lor, creșterea produșilor, furajarea și ingrijirea iepurilor adulți, ameliorarea raselor etc.
Metodele de creștere se pot grupa astfel:
- creșterea in rasă curată (in stare pură) practicată de crescătorii particulari;
- creșterea prin încrucișare practicată în fermele zootehnice dar și de crescătorii particulari;
- creșterea pe bază de linii (aceasta reprezintă o formă aparte).

Creșterea în rasă curată este metoda ce se aplică în special in cadrul raselor amelioratoare și ameliorate. Este practicată în special de crescătorii particulari care urmăresc ameliorarea rasei și obținerea unor exemplare care să corespundă standardului rasei respective, adică încadrarea fenotipică a unor caractere în limitele criteriilor de apreciere ale standardului. Înmulțirea și perfecționarea rasei în acest caz se face fără amestecul altor rase.
Se împerechează deci numai iepuri din aceeași rasă, de exemplu: mascul Chinchilla mare cu femela Chinchilla mare sau Uriasul german cu femela Uriaș german.
Această metodă de creștere se practică în crescătoriile care produc și difuzează la diverși crescători iepuri de reproducție (prasilă).
Prin această metodă de creștere se consolidează și se conservă însușirile principale și caracterele specifice rasei respective.
In aplicarea metodei de creștere în rasă curată sânt cunoscute trei forme principale de împerechere:
- omogene,
- heterogene
- înrudite.
Împerecherile omogene se practică între exemplare cu caractere foarte asemanătoare, cu scopul de a obține un material de reproducție de mare valoare.
Împerecherile heterogene se fac între exemplare care apartin aceleiași rase, dar care se deosebesc prin una sau mai multe insușiri morfo-productive, în scopul sporirii producției.
Nu se admite împerecherea iepurilor cu defecte opuse în vederea nivelării lor, deoarece „rău cu rău va da și mai rău". Se caută să se împerecheze „foarte bun cu foarte bun” sau „excelent cu excelent”
Împerecherile consangvine (consangvinitatea) presupun împerecherea între exemplare înrudite până la gradul al V-lea. După gradul de rudenie al exemplarelor împerecheate, consangvinitatea poate fi: strânsă, moderată și indepartată.
În consangvinitatea strânsă (incest) se imperechează tata cu fiica, fiu cu mama, frate cu sora etc. In consagvinitatea moderată se împerechează verii între ei. In consangvinitatea îndepartată, gradul de rudenie este mai larg.
Practicarea consangvinitații fără pricepere (mai ales când iepurii împerecheati au o constitutie slabă), duce la pagube economice, manifestate prin anumite defecte: produșii au o constituție debilă, vitalitate redusă, rezistența scazută față de asperitațile climei și agentilor patogeni, un procent mare de mortalitate etc.
De aceea, ea nu se aplică în crescătoriile de exploatare, ci numai în stațiuni experimentale și în centre de elită pentru păstrarea și intensificarea la urmași sau descendenți a unor caractere dorite, pentru consolidarea anumitor calitați ereditare, pentru crearea unui material de prasilă superior. Dea lungul timpului și crescători experimentați care aveau cunoștințe solide despre consangvinitate au aplicat-o cu mai mult sau mai puțin succes, obținând uneori și rezultate notabile.
Sub acest aspect, consangvinitatea este considerată ca o metoda de reproducere secundară și chiar ca o metodă de ameliorare a raselor de iepuri. Ea este o armă cu două tăișuri, care trebuie mânuită cu multă pricepere.
Consangvinitatea dă rezultate bune numai când se aplică un timp scurt, pe iepuri perfect sănătoși, cu o constituție robustă și o vitalitate pronunțată. Când se practică pe o durată mai mare și împerecherea se face între iepuri cu o constituție slabă și fără o îngrijire corespunzătoare, consangvinitatea duce la degenerare.
Creșterea prin încrucișare (împerecherea între rase diferite) - cu această metodă se urmărește obținerea de hibrizi, produși care nu sânt de rasă curată, ci metiși sau „corci", dar care reunesc caractere ale ambelor rase, au o creștere accelarată, și o productivitate mai mare.
Este metoda cea mai larg răspindită și se practică atât in crescatoriile personale, cât și în cele de exploatare industrială, în care baza producției o formează iepurele de carne.
Pentru a mări greutatea corporală și producția de carne la iepurii obisnuiți, aceștia se incrucișează cu exemplare din altă rase și indeosebi cele de talie mare, cum sunt cele uriașe (de exemplu: o Chinchilla cu Uriasul gri ). Prin incrucisare se obtin produsi cu ereditate zdruncinată, adică cu o natură mai plastică, ce poate fi mai ușor transformată și dirijată de om. De aceea, metișii prezintă o serie de însușiri speciale, pe care iepurii din rasele curate nu le posedă. În general, ei se caracterizează printr-o talie mai mare, constituție bună, vitalitate pronunțată, o mai mare putere de adaptabilitate, asimilează mai bine hrana și se ingrașă mai economic decât iepurii din rasele curate.
Cu toate ca metișii nu au caractere exterioare și de producție constante (se pierd ușor in generațiile urmatoare), totuși, in numărul lor mare, se pot găsi și exemplare care transmit destul de stabil caracterele lor prin ereditate. Aceste caractere pot fi inmulțite prin consangvinitate, (folosindu-se în crearea de rase noi).
Se deosebesc mai multe forme de încrucișare:
- industrială,
- de absorbție,
- de infuzie,
- de reintoarcere,
- multiplă.
Incrucisarea industrială constă in imperecherea iepurilor din rase diferite in care se urmarește obținerea de metiși pentru carne, cu o mai mare putere de ingrasare si mult mai prolifici. Ca rase amelioratoare se folosesc iepurii de talie mare (Uriasul gri, Marele alb). Produsii obtinuti se valorifica la prima generație.
Incrucisarea de absorbție se practică cu scopul transformării unei rase locale neperfecționate, cu ajutorul unei rase amelioratoare.
Procesul tehnic de absorbtie cuprinde trei etape:
1. rasa locală se incrucișeaza cu masculi din rasa amelioratoare;
2. metișii obtinuți se selecționează și cele mai bune iepuroaice se incrucișează din nou cu masculi din rasa amelioratoare, insă neinrudiți cu masculii de la prima incrucișare;
3. iepuroaicele cele mai reușite din generatia a doua se imperechează din nou cu masculi din rasa amelioratoare.
Durata procesului de absorbție este de 4—5 generații și depinde de deosebirile mai mari sau mai mici dintre rasele respective.
Incrucisarea de infuzie urmăreste ameliorarea unui defect la o anumita rasă, cu ajutorul unei alte rase, care posedă insusirile dorite. Un astfel de exemplu il constituie incrucisarea rasei Chinchilla de talie mică cu Uriașul belgian, pentru formarea iepurelui Chinchilla mare de carne. In acest scop se alege un numar de femele din rasa Chinchilla, pe care le imperechem o singura dată cu masculi din rasa Uriasul belgian. Produșii rezultați se imperecheaza cu alti produsi din cadrul rasei respective, difuzindu-se astfel treptat insusirile in cadrul întregii rase. Aceasta incrucisare, care in final duce la obtinerea unor produsi mari de Chinchilla, nu atrage o transformare totală a rasei infuzate, ci numai o modificare în mărirea taliei și greutatii corporale.
Incrucisarea de reîntoarcere se practică o singura dată, numai la o singura generație, in cadrul raselor carora productia si prolificitatea mare le slabește constituția și le debilitează.
De exemplu, dacă iepuroaicele din rasa Albastrul vienez prezintă semne de degenerare, se recomandă sa fie incrucisate fie cu iepuri belgieni, fie cu argintii care, de altfel, au contribuit la formarea rasei respective.
Incrucisarea multiplă constă in incrucișarea a doua sau mai multe rase. De exemplu, se incruciseaza Chinchilla cu Marele alb, dupa care, metișii rezultati in prima generație (femelele) se incrucișează cu Uriasul belgian. In felul acesta se obțin produsi sanatosi, rezistenti, cu o maturitate precoce si pot lua nastere grupe de iepuri cu insusiri economice superioare.
Cresterea pe bază de linii
Cresterea pe bază de linii reprezintă o forma organizată de aplicare a metodelor de crestere amintite (in rasa curată și prin incrucisari). Este forma cea mai avansată de obtinere a unor rase de iepuri perfectionate (ameliorate) și se poate aplica numai in crescătoriile de elita si in statiunile zootehnice experimentale.
Scopul urmarit constă in ameliorarea raselor de iepuri (consolidarea unor caractere ereditare de mare valoare) și prevenirea incestului (reducerea lui in limite moderate). Existenta liniilor si familiilor in cadrul raselor asigură reușita actiunii de ameliorare.
In crescatoriile de elita se practica asa-zisa „crestere in familii de singe" și cu „linii de sânge". Se urmareste retinerea și folosirea intensă la reproducție a iepurilor care prezintă anumite caractere utile, iar imperecherea acestora (omogena si inrudita) se organizeaza in asa fel, incit sa se poata obtine o descendență mai numeroasă care sa posede aceste calitați.
O familie de sânge este formata din produsii care se trag din același exemplar, fie mascul, fie femelă.
Raportează
ClubIepuriGalati 17 august 2015  
-----------------------------------------------------------------------------------------------
Coccidioza iepurilor – o problemă care are rezolvare
==================================================================


Adesea primesc mesaje pe internet de la crescătorii de iepuri, prieteni de-ai mei, care se confruntă cu necazurile provocate de coccidioză, acestă boală comună mai multor specii de animale. Și eu m-am confruntat cu ea, și mă confrunt încă, de aceea vreau să împărtășesc din experiența mea.
Coccidioza poate fi contracarată, în sensul prevenirii sau tratării ei, dar este esențial a se cunoaște care este etiologia ei (cauzele și factorii ce o influențează), și ce măsuri se impun a se lua în funcție de stadiul sau gravitatea situației, iar aici în funcție de specia afectată.
Manifestările, simptomele, evoluția și tratamentul coccidiozei au o specificitate particulară pentru fiecare specie de animale, de aceea și la iepuri este necesar a se face o corelație între diverșii factori declanșatori, condițiile favorizante, măsurile preventive și tratamentul propriu-zis.
Această boală parazitară, produsă de protozoare, din Eimeria spp., provoacă mari pierderi la tineretul cunicol, formele de coccidioză la adulți fiind mai rar semnalate. Coccidioza are două forme distincte, o formă intestinală și o formă hepatică, dar există și o formă asociată a celor două, enterohepatita coccidiană.
Cauzele bolii și factorii care influențează apariția acesteia sunt multipli. Debutul se realizează prin infestarea cu oochiști aparținând uneia sau mai multor specii ale genului Eimeria, care parazitează la diferite niveluri ale intestinului sau la nivelul canalelor biliare și al ficatului. În organismul animal coccidiile sunt în forma vegetativă, intracelular, iar în mediul exterior sub formă de oochiști.
Acești oochiști sunt eliminați odată cu fecalele de către animalele infestate sau de purtătorii de coccidii. Oochiștii evoluează în mediul exterior sub acțiunea factorilor favorizanți, în condiții de umiditate excesivă, curenți de aer, insalubritate, aglomerări de animale, și devin infestanți.
Agentul patogen, poate fi prezent și în intestinul animalelor sănătoase, fără să declanșeze boala, ea se declanșează numai atunci când echilibrul și rezistența organismului sunt rupte de acești factori favorizanți: întreținerea necorespunzătoare a animalelor, alimentație deficitară, umiditate excesivă în adăpost și în cuști, carențe vitaminice, răceli și curenți de aer, aglomerare a tineretului în cușcă, înțărcare timpurie, schimbarea timpurie a mediului și alții.
Voi puncta pentru fiecare dintre acești factori favorizanți și măsurile necesare pentru a putea fi îndepărtați.
Întreținerea necorespunzătoare a animalelor – iepurii și în special tineretul cunicol, trebuie să aibă condiții corespunzătoare de creștere, adecvate vârstei. Știut fiind faptul că realizarea contaminarii are loc pe cale bucală, prin ingerarea oochiștilor odată cu apa și cu furajele infestate, crescătorii vor trebui să se asigure că adăparea iepurilor se va face din adăpători închise cu capac, care nu permit infestarea din exterior cu fecale și urină. Adăpătorile deschise sau recipientele deschise permit impurificarea apei cu diferiți agenți patogeni, nu numai cu cei declanșatori ai coccidiozei.
Hrănitorile, de asemenea trebuie să aibă o construcție specială și să fie amplasate la o înălțime corespunzătoare, astfel încât să nu permită iepurașilor să impurifice hrana administrată cu crotine sau urină. Hrănitorile trebuie doar să permită iepurașilor să bage capul pentru a mânca. Datorită faptului că iepurii sunt animale coprofage, se impune ca tineretul cunicol să fie crescut în cuști cu podeaua din plasă care să permită evacuarea crotinelor și a urinei. Crotinele infestate provenind de la iepurașii deja bolnavi, nu îi vor îmbolnăvi pe ceilalți dacă ele sunt evacuate, iar în acest timp se pot face tratamente preventive sau curative.
Alimentația deficitară și carențele vitaminice slăbesc rezistența și capacitatea organismului în lupta cu boala, și favorizează apariția ei. Hrănirea tineretului cunicol trebuie să fie corespunzătoare vârstei, bogată în principii echilibrate de proteine, glucide, lipide și minerale. Vitaminele se vor administra în apa de băut, adăpătorile închise permițând o dozare ușoară a acestora.
Umiditatea excesivă în adăpost și în cuști – adăpostul trebuie să permită o ventilație corespunzătoare, de obicei viteza de preschimbare a aerului nu trebuie să depășească 1m/s , și să nu aibă incidență pe cuști. Umezeala din cuști, datorată urinei care nu are unde să fie evacuată, sau datorată faptului că recipientele de apă pot fi răsturnate de iepurași, în afara faptului că în apă pot ajunge crotinele infestate de la iepurii bolnavi, constituie factori favorizanți pentru evoluția și maturarea oochiștilor aflați pe lucernă, fân, cereale în condiții de umiditate și căldură. Dacă aceștia sunt ingerați odată cu furajele, fânul sau apa infestată, pot genera boala după o perioadă de 7-9 zile, cât durează incubația.
Aglomerarea tineretului în cuști fără evacuare pentru fecale sau în spații înguste coroborată cu alte condiții favorizante, adăpători insalubre, hrănitori necorespunzătoare, podea de lemn fără evacuare, este de asemenea un factor favorizant întrucât comportamentul iepurașilor este acela de a căuta aproape continuu apă și hrană. Apare așa cum este normal competiția pentru apă și hrană, lăcomia care generează acest comportament de a se consuma mai mult, și implicit care sporește șansele ingerării de oochiști infestanți.
Din experiența mea dar și din relatări a unor crescători de iepuri mi-au fost semnalate asemenea cazuri, când tocmai cele mai dezvoltate exemplare de iepuri dintr-o serie au contractat boala. Iată că nu numai animalele care prezintă carențe pot contracta boala, ci și o infestare masivă cu oochiști în cazul unor exemplare sănătoase, dar aflate în condiții favorizante.
Acest așa zis stres al aglomerării, poate constitui un factor determinant doar dacă există condiții favorizante în același timp. Dacă nu există condițiile favorizante, acest stres al aglomerării, poate avea efecte benefice, în sensul creșterii producției industriale - sunt chiar condițiile de creștere intesivă a iepurilor în regim ciclic industrial, când sunt asigurate condiții care elimină cele mai multe riscuri de îmbolnăvire.
Înțărcarea timpurie, schimbarea timpurie a mediului – se știe că iepurii pot fi înțărcați de timpuriu, imediat după trecerea la hrănirea exogenă, sau pot fi lăsați să sugă până mai târziu la mama lor. Înțărcarea timpurie dacă nu este practicată în mod științific, controlat, poate dăuna, în sensul slăbirii imunității iepurașilor.
De multe ori, din dorința de avea o producție mai mare, sau a valorificării produșilor mai devreme, unii crescători care practică creșterea iepurilor în sistem gospodăresc grăbesc întărcarea, dar neasigurând condițiile optime pentru iepurași. Trebuie știut că înțărcarea timpurie implică riscul stresului de înțărcare, care este un stres major pentru iepurași cu cât vârsta la care este făcută înțărcarea este mai mică. Iepurașii tineri la vârste fragede de 30 sau 45 de zile sunt mai vulnerabili la diverse boli decât cei care stau cu mama lor până la vârsta de 60 – 80 de zile. Dacă pe lângă înțărcare, iepurașii sunt scoși din mediul lor, ceea ce implică uneori transportul lor pe anumite distanțe, se va adăuga și stresul de transport și acela de schimbare de mediu. Iată că nu trebuie să ne mirăm dacă în această perioadă pot aparea probleme, tocmai datorită faptului că imunitatea naturală ca și cea dobândită a iepurilor la vârste mici nu este dezvoltată suficient.
Crescătorii de iepuri ar trebui să cunoască faptul că este foarte important ca iepurașii să sugă până la vârsta de aproximativ 60 de zile, pentru a li se întări imunitatea naturală, transmisă prin laptele mamei, pentru o dezvoltare fizică a scheletului normală, pentru realizarea echipamentului enzimatic intestinal și stomacal complet și a unei flore intestinale bacteriene. Toate aceste aspecte îi ajută pe iepurașii tineri să treacă mai ușor peste stresul de înțărcare, peste stresul de vaccinare. În acest timp iepurașii vor suporta mai ușor stresul de vaccinare, care trebuie efectuată pentru mixomatoză și Rhd, la vârsta de 6 săptămâni și apoi la 10 săptămâni. Chiar dacă după 45 – 60 de zile, cantitatea și aportul calitativ al laptelui iepuroaicei este diminuat aproape complet, faptul că iepurașii conviețuiesc cu mama lor le dă un sentiment de siguranță. Ei pot fi separați câte unul, câte doi sau trei, într-o incintă, și la vârste chiar mai fragede, dar cu respectarea unor condiții de creștere optime.
De aceea nu pot fi impuse termene de timp pentru înțărcare, pentru separare, fiecare crescător poate face cum consideră mai bine pentru iepurașii săi, având în vedere condițiile concrete pe care le poate oferi animalelor sale. Dar trebuie să țină cont și de riscurile neîndeplinirii unor condiții corespunzătoare de igienă și de creștere. Întotdeauna asigurarea condițiilor optime a fost și este un deziderat foarte greu de îndeplinit pentru crescători, din diverse considerente, în primul rând finaciare.
Separarea tineretului cunicol după înțărcare în cuști individuale este o măsură care reduce foarte mult riscul declanșării coccidiozei. De fapt, această măsură contracarează mai multe riscuri de îmbolnăvire și cu alte boli cu incidență mare în cazul în care iepurii sunt crescuți în aceeași incintă de creștere.
Pentru sistemul gospodăresc, existența de cuști pentru tineret suficiente ca număr, care să asigure separarea, ar fi măsura ideală pentru a diminua pierderile datorate bolilor transmisibile, alături de asigurarea unor condiții optime de hrănire și adăpost.
Cum observăm coccidioza ? Coccidioza intestinală poate avea o evoluție supraacută, acută și cronică. În forma supraacută ea se manifestă frecvent la iepurii de 4-8 săptămâni și are ca simptome lipsa poftei de mâncare, balonare, slăbire și moarte rapidă. Formele acută și cronică, se caracterizează prin tristețe, balonare, inapetență, diaree apoasă cu strii de sânge, slăbire exagerată, deshidratare, sete exagerată, scrâșnet din dinți, păr zburlit, miros caracteristic al fecalelor. Apariția unora din aceste simptome trebuie să ridice un semn de întrebare pentru oricare crescător, care va trebui să examineze cu atenție iepurele sau iepurii respectivi, iar prima măsură care se impune este separarea de restul efectivului și începerea unui tratament curativ cât se poate de repede.
Foto 1. Forma intestinală a coccidiozei cu hemoragie la nivelul intestinului – fotografie originală

La examinarea cadavrelor iepurilor care au făcut forma intestinală a coccidiozei se poate observa îngroșarea pereților intestinali afectați, cu prezența de hemoragii, noduli și puncte albicioase pe mucoasa intestinală, prezența gazelor în intestine. Iepurii respectivi prezintă ca semne exterioare o slăbire accentuată, păr zburlit, balonare abdominală și blană murdară pe trenul posterior din cauza diareei. Forma intestinală la exemplare adulte de iepuri este foarte rară.
Foto 2. Stomac afectat de coccidioză în formă avansată – fotografie originală

În forma hepatică iepurii tineri au aceleași simptome ca cele de la forma intestinală, însă se mai pot observa icterul și subicterul, ascita (lichid în abdomen), și anemia (mucoasele au un aspect palid). La disecție se poate observa ficatul mărit, cu noduli alb-gălbui, de mărimi variabile, care conțin colonii de coccidii. Forma hepatică la exemplare adulte de iepuri este mai rară, și nu are semne exterioare. Ea este pusă pe seama unei evoluții cronice a bolii și poate fi semnalată doar la sacrificarea animalului, sau poate exista o suspiciune datorită faptului că asemenea iepuri au o dezvoltare înceată dacă sunt în perioada de creștere sau de obicei au o greutate mai mică, necorespunzătoare vârstei pentru rasa respectivă.
Foto 3. Forma hepatică a coccidiozei cu noduli alb-gălbui la un iepure tânăr.
Fotografie originală

Stabilirea cu exactitate a unui diagnostic în ceea ce privește coccidioza, se poate face de către crescătorii cu experiență care și-au însușit noțiunile elementare din literatura de specialitate, dar care s-au și confruntat cu asemenea cazuri, pe baza semnelor exterioare enunțate mai sus. Diagnosticul poate fi confirmat sau infirmat doar de un medic veterinar prin examen de laborator, ante sau postmortem, când se pun în evidență oochiști sau forme endogene ale coccidiilor.
De asemenea, un diagnostic diferențial, adică distincția față de alte boli digestive, care pot avea semne exterioare asemănătoare, o poate face doar medicul veterinar, considerându-se că sunt persoanele specializate și abilitate care posedă și mijloacele logistice să stabilescă acest lucru. În acest sens coccidioza se poate diferenția de ingestia gastrică, enterocolite, enterita mucoidă, giardioză, parazitoze digestive (helmintoze digestive sau cisticercoza hepatoperitonială) pe baza examenului de laborator și a semnelor specifice exterioare.
Cum prevenim apariția și răspândirea bolii ? O serie de măsuri privind condițiile de creștere le-am punctat când am descris factorii favorizanți, tocmai pentru ca cei care vor citi acest articol să facă legătura între etiologia bolii și condițiile de creștere. Astfel fiecare crescător de iepuri care s-a confruntat cu această boală va putea să analizeze punctele critice de la el din crescătorie și va putea să corecteze aspectele care nu corespund în conduita sa de creștere a iepurilor. Apoi extrem de importante sunt măsurile de igienă care constau în dezinfecția cuștilor prin spălare cu cloramină, hipoclorit de sodiu, văruirea cuștilor, flambarea cuștilor – măsuri care vizează distrugerea oochiștilor. Am întâlnit într-un articol pe internet că pentru exploatațiile industriale este folosită chiar o soluție de amoniac 10 % .
Pentru tratamentele preventive sau curative pentru iepuri pot fi folosite o gamă largă de produse famaceutice care conțin diverse substanțe active. Am întâlnit păreri pe forumuri, pe internet care fac comparații între aceste produse, între substanțele active pe care le conțin . Părerea mea că a face asemenea comparații între acțiunile și efectele scontate ale unor produse farmaceutice este un mod eronat de apreciere, din partea crescătorilor, deoarece condițiile de acțiune sau de administrare, precum și loturile de animale care au diverse stări fiziologice nu se găsesc în condiții similare de creștere, de mediu, de temperatură etc. . Variabilele sunt foarte multe, de aceea condițiile nu sunt comparabile, și nici rezultatele. În plus fiecare crescător efectuează tratamentele într-un anumit mod, preventiv sau curativ, înainte de apariția bolii, în timpul evoluției bolii, sau după apariția bolii, după un anumit program, pe care îl respectă sau nu, în funcție de timpul său liber, dozând o anumită cantitate recomandată dintr-un produs, mai mică sau mai mare. Vorbim aici de corectitudinea cu care este aplicat tratamentul și de posibilele erori de măsurare sau de administrare . Cei îndreptățiți să facă asemenea remarci sunt cercetătorii .
Doar voi aminti câteva produse anticoccidiene folosite pentru prevenirea și tratarea coccidiozei la iepuri . Sulfaccocirom, o soluție buvabilă care trebuie asociată cu vitamina K3, pentru a reduce efectele adverse. La fel, Coccistop S asociat cu vitamina K3, Sulfadiarom, Baycox .
Amprolium 25 %, prezintă avantajul că are o schemă de tratament simplă, timp de 5-7 zile, și apoi continuare cu doze mici. Un alt produs este Sulfadimidin, care are un spectru mai larg de acțiune, și care se pretează dacă la tineretul cunicol este sesizată și un alt tip de vulnerabilitate, pe baza unor simpome sesizabile. De asemeni, Gelliprim Oralle, cu o acțiune nu numai pentru coccidioză, ci și pentru alte afecțiuni .
Pentru a preveni instalarea rezistenței la unul din aceste medicamente, se recomandă de către specialiști, rotația acestora la anumite intervale de timp.
La medicația specifică coccidiozei este bine să se adauge vitamino-terapie, cu complexe de vitamine – sunt foarte multe pe piață – Multivit, Selevit, Introvit, Pantisol ( complex de vitamine și minerale), Jolomax, Polivit etc. Vitaminele AD3E, care se găsesc sub formă buvabilă sau injectabilă sunt foarte bune pentru menținerea sănătății iepurilor, la toate vârstele.
Să știți că problematica coccidiozei este studiată în întreaga lume, cercetători englezi, americani, francezi, chinezi, bulgari, români, etc. fac cercetări pe diverse teme privind această boală la mai multe specii de animale. O remarcă importantă este că această boală poate fi ținută sub control cu ajutorul medicamentelor, dar și în condiții de creștere adecvate, o altă remarcă este că unele populații salbatice de iepuri, sau iepurii comuni domestici dezvoltă o rezistență dobândită la această boală. Sunt teme de discuție, evident .
Un grup de cercetători englezi au făcut o cercetare științifică în 2010, pentru a compara efectele a două substanțe chimice cu acțiune împotriva coccidiozei : este vorba de toltrazuril și sulphadimethoxină. Bineînțeles condițiile au fost similare pentru a putea compara rezultatele. Ceea ce s-a observat este că la anumite doze comparabile administrate pe o anumită perioadă de timp, prezența coccidiilor în materiiile fecale a iepurilor scade în procente de 73% și 99 %. O altă observație foarte importantă este că reducerea numărului de coccidii prezente, nu este dependentă de creșterea dozei de toltrazuril, iar după întreruperea tratamentului infestația reapare ! Experimentul s-a efectuat pe un lot de 45 de iepuri, cu vârsta de aproximativ 4 luni.
Cercetătorii bulgari studiind incidența coccidiozei pe un lot experimental de iepuri cu vârsta de 2-3 luni, au ajuns la concluzia că această boală are un caracter sezonier, cel puțin pentru condițiile climatice ale acestei țări. Având în vedere că și noi ne aflăm în apropiere ar trebui să ținem cont de acest lucru .
Un studiu foarte recent, aprilie 2012, a examinat prevalența infecțiilor cu Eimeria spp. la iepurii domestici în China. Un total de 480 probe de materii fecale au fost colectate din 48 de ferme din 14 provincii din China. Fiecare probă de fecale a fost supusă numărării și izolării de oochiști. Speciile de Eimeria din probele care conţin oochisturi izolate şi au produs spori, au fost identificate morfologic sub microscop. Prevalenţa globală a infecţiilor a fost de 41,9% (201/480). Nord-vestul Chinei a avut cea mai mare prevalenţă (70%), urmate îndeaproape de nord-estul Chinei (65%) şi China de sud-vest (62,5%). Prevalențele din China de Nord (34%) şi China de Sud (25,8%) au fost semnificativ mai mici. Fermele mari şi mijlocii au avut prevalenţe mai mici (34,2% şi 37,2%, respectiv), decât fermele mici (61,4%). Oochiști coccidieni au fost găsite în 42,2% (76/180) din probe de fecale de la iepuri de carne, 40% (28/70) de la iepuri angora şi de 44,7% (85/190) de la iepuri din rasa Rex.
În total, zece specii de Eimeria au fost identificate . Infecţia concomitentă cu două până la opt specii de Eimeria au fost evidențiate. E. perforantă a fost specia cu cea mai mare prevalență (35,2%), urmate în ordine de E. mass-media, Magna E., E. irresidua şi E. intestinalis coli cu prevalenţe de 31,3%, 28,8%, 19,4%, şi 14,8%, respectiv. Luate împreună, aceste rezultate relevă caracteristicile prevelanței infecțiilor coccidiene în China, inclusiv de distribuţie și amploare în agricultură, care sunt indispensabile pentru controlul dezvoltării producției de iepuri din China.
Concluziile privind relevanța acestui articol pentru crescătorii de iepuri, îi rog pe dânșii să le aprecieze și să le tragă, și așa cum am mai îndemnat și cu alte ocazii, literatura de specialitate avizată trebuie studiată, mai ales pentru a avea rezultate în viitor.

Marcel Balan,
Master în Biotehnologii

Bibliografie :

Liviu Șt. Rebreanu, Creșterea iepurilor de casă, Ed. Ceres, București, 1986
Jing F., G. Yin, Liu X, Qin Y. Studiu la scară largă a prevalenţei infecţiilor de Eimeria la iepurii domestici în China. Laboratorul Naţional de animale protozoare și Colegiul de Medicină Veterinară, Universitatea de Ştiinţe Agricole China, Beijing 100193, China, aprilie 2012
Sherkov SHN., Khalacheva M, Kostova T, Malchevski M, Arnaudov D. - Etiopathogenesis and epizootiology of coccidiosis in rabbits, Vet Med Nauki. 1986
Redrobe SP., Gakos G., Sauders R., Martin S., Morgan ER., C, Comparison of toltrazuril and sulphadimethoxine in the treatment of intestinal coccidiosis in pet rabbits, Veterinary Department, Bristol Zoo Gardens, Bristol BS8 3HA, UK, 2010, aug 21
Viorica Chirciu, Coccidioza (eimerioza iepurilor), Revista Lumea Satului nr.16, 16-31 aug, 2009 .
Raportează
ClubIepuriGalati 17 august 2015  
Despre mastită și abces mamar la iepuroaice
------------------------------------------------------------------------------------------------------
Afecțiunile glandelor mamare sunt mai rar întâlnite la iepuri, totuși acestea pot apărea în anumite circumstanțe favorizante, de obicei ocazional. Frecvent aceste afecțiuni sunt întâlnite la alte specii – vaci, oi, capre.
Ce este mastita ? Este o inflamație a glandei mamare, o boală bacteriană care urmează de obicei unor leziuni ale glandei mamare, mai bine zis a mamelonului.
Cauzele acestor leziuni pot fi diverse, de la existența unor obiecte cu margini ascuțite în cușca iepuroaicei, marginile cuștii de fătare prea înalte și nerotunjite care pot răni și chiar insistența micuților iepurași în cazul în care mama nu are un loc de refugiu în cușcă. Deteriorarea mamelonului în timpul alăptării puilor tineri, precum și a celorlalte condiții favorizante, face ca să existe riscul contaminării cu bacterii în cazul existenței paturilor de paie insalubre din cușca iepuroaicei.
Poarta de intrare a bacteriilor o reprezintă mamelonul inflamat. Dintre bacteriile care cauzează acestă boală se numără: Staphylococcus spp., Streptococcus spp., Pasteurella spp. . Infecția de la mamelon ajunge la sân (glanda mamară) prin canalele galactofore. Glandele mamare devin inflamate, cu febră și umflate. Sânii (mamelele) pot căpăta o colorație roșietică, chiar albăstruie iar la atingere sunt fierbinți datorită febrei (temperaturii ridicate). Alte aspecte nu întotdeauna observate se referă la o descărcare a laptelui din sân, urât mirositoare, sau chiar sub formă sangvinolentă. În cazurile severe iepuroaica poate dezvolta septicemie, care este o infecție a sângelui, și poate muri.
Evoluția bolii depinde de starea fiziologică a mamei care poate avea un organism slăbit sau poate fi într-o formă bună, fapt care o poate ajuta să treacă cu bine peste boală. Întotdeauna femelelor gestante cât și celor care au fătat, deci care alăptează, trebuie să li se asigure condiții foarte bune de îngrijire. Hrana trebuie să fie bine echilibrată în principii nutritive, iar microclimatul din cușcă trebuie să inducă o stare de bine și de siguranță animalului care va avea pui.
Există o serie de deziderate ce trebuiesc îndeplinite de crescător pentru a asigura condițiile unei nașteri în siguranță, iar apoi condițiile de hrănire, curățenie și refugiu (relaxare) necesare mamei și puilor; sunt multe de spus despre aceste condiții necesare femelelor gestante dar nu vreau să mă îndepărtez de subiectul principal – afecțiunile mamare.
Aș menționa câteva aspecte despre condițiile de refugiu ce trebuie asigurate – am vizitat numeroase minicrescătorii de iepuri ale prietenilor și cunoscuților, în sistem gospodăresc și am căutat să văd cum realizează dânșii condițiile de fătare pentru iepuroaice cât și pentru creșterea puilor când se află cu mama lor.
Am căutat să observ dacă se creează condițiile favorabile unei bune igiene a cuștilor și aspectelor menționate mai sus. Sunt multe de spus, dar legat de aspectele refugiului și relaxării pentru iepuroaica care alăptează, am văzut la puțini crescători aceste condiții. Cei care asigură aceste condiții sunt crescătorii experimentați, care au un simț al observației bine dezvoltat, dar care mai ales citesc literatura de specialitate dedicată acestor animale.
Iepuroaicele care alăptează de obicei de la 4 până la 8 pui, au nevoie în cușca unde se află cu puii, de un spațiu de refugiu, pentru a se relaxa după masă, pentru a-și reface forțele, pentru a nu fi deranjate de pui tot timpul. Puii, mai ales după vârsta de 3 săptămâni, după ce părăsesc cuibul caută frecvent laptele mamei, e normal să fie așa fiindcă ei sunt în creștere și nevoia de hrană e din ce în ce mai mare. De aceea acțiunile lor insistente de la o zi la alta vor stresa iepuroaica, care va avea un comportament de refuz al alăptării și de fugă.
Datorită mișcărilor frecvente se creează condițile favorizante apariției leziunilor mamare.
Dacă cușca este dimensionată pe înălțime la 80 – 90 de cm (la rasele mari), ea permite instalarea unei scânduri late de circa 30 cm la 40- 45 cm față de podeaua cuștii, astfel încât să permită accesul mamei dar nu și al puilor, scândura având rol de refugiu pentru mama care alăptează. Astfel se creează condițiile realizării unui program de alăptare pentru pui de către mama lor, iar puii vor putea mai ușor să treacă la hrana "exogenă" adică la hrănirea cu furaje, tărâțe, boabe, lucernă uscată etc.
Înțărcarea se va face mai ușor în aceste condiții, deoarece puii se vor obișnui din timp cu hrana, iar mama nu va fi stresată de pui și nu va fi obligată să-i alăpteze frecvent, ceea ce poate duce la o epuizare prematură. Puii nu-și vor mai pierde energia și resursele necesare creșterii alergând după laptele mamei, ci vor găsi mai ușor hrănitoarele cu furaje, și se vor adapta mai ușor acestei hrăniri. În acestă perioadă ei vor avea două surse de hrană : laptele mamei și harna furajeră, ceea ce va ajuta la dezvoltarea lor normală.
În aceste condiții aparația afecțiunilor glandei mamare e diminuată simțitor, iar calitatea laptelui iepuroaicei va fi crescută datorită timpului de odihnă și relaxare de după mese pe care locul de refugiu îl creează. Locul de refugiu pentru iepuroaicele care alăptează poate fi și deasupra cuibului (cuștii de fătare) acea cușcă mică special destinată fătării.
Dacă iepuroaicele vor avea hrană la discreție, bine echilibrată , bogată în principii proteice și minerale, atunci vulnerabilitatea la boli va fi scăzută, iar iepuroaica nu va înregistra o scădere majoră a greutății în perioada de alăptare. Refacerea ei după acestă perioadă va fi mai facilă și într-o perioadă mai scurtă de timp.
Ce e abcesul mamar ?
Abcesul mamar reprezintă inflamarea glandei mamare care nu alăpteză.
Datorită faptului că laptele nu mai poate ieși în exterior fiindcă canalele sunt obturate are loc acumularea acestuia în glanda mamară ceea ce duce la dilatarea acesteia și inflamare.
Tratamentul poate fi medicamentos sau chirurgical în funcție de stadiul bolii.
Voi relata un caz de abces mamar întâmplat la mine în crescătorie și cum am tratat acest caz cu succes.
Acestă problemă apărută ocazional, fiindcă nu m-am mai confruntat cu ea, în decursul celor 15 ani de când cresc iepuri de rasă, reprezintă cazul clasic de abces mamar la iepuroaice și vi-l voi prezenta în continuare.
Iepuroaica la care a apărut această afecțiune avea vârsta de circa 13 – 14 luni, și se afla la a doua fătare. La prima fătare ea a avut 6 pui, din care viabili au fost 5 pui pe care i-a alăptat normal, reușind să-i înțărc. Puii au avut o dezvoltare normală. La a doua fătare, a fătat același număr de pui, dar 3 nu au fost viabili, astfel că iepuroaica a rămas doar cu 3 pui spre alăptare. Când puii aveau circa 22 de zile, și deja părăsiseră cuibul, am observat la mamă o umflătură la una din mamele de mărimea unei nuci.
Ceea ce observasem anterior acestei descoperiri, era că iepuroaica avea pofta de mâncare diminuată și era puțin agitată. La controlul umflăturii (abcesului) acesta avea o consistență tare, de culoare roșietică, iar mamelonul era înfundat. M-am consultat cu doctorul veterinar – dl. Dr. Alex Lupu, expunându-i toată simptomatologia observată și am stabilit tratamentul împreună.
Tratamentul a constat din pensulații cu tinctura de iod de 3 ori pe zi a abcesului și a zonei înconjurătoare. Apoi aplicarea de două ori pe zi a cremei Mamosept.
Ca tratament injectabil am ales Penstrep, pentru acțiunea sinergică a celor două antibiotice penicilina și streptomicina. Retragerea abcesului a avut loc după a treia zi de tratament, când am constatat începutul resorbției evidente a acestuia și faptul că tratamentul este bine țintit. După a șaptea zi pe locul respectiv mai era doar o coajă, iar după 3 luni de la acest episod iepuroaica este sănătoasă.
Vreau să menționez că în tot acest timp iepuroaica a rămas cu puii ei, alăptându-i.

Vă prezint fotografiile realizate în timpul tratamentului acestui caz :






Tinctura de iod, prin iodul pe care îl conține penetrează epiderma și are efect antiseptic, bacteriostatic si bactericid, virocid si fungicid, totodată si iritant-revulsiv, de aceea pensulațiile cu acestă substanță au ajutat în primul rând la decongestioanarea zonei inflamate.

Mamoseptul este un produs medicamentos special destinat afecțiunilor mamare pentru mai multe specii de animale; prin componentele sale, reprezentate de acizi organici, are efect antiseptic, inhibând dezvoltarea a numeroase bacterii Gram negative (Staphylococcus spp., Streptococcus spp.,
Pseudomonas spp., E. coli) și gram pozitive responsabile de infecțiile obișnuite ale pielii.
Combinaţia penicilină/streptomicină din Penstrep acţionează complementar si uneori chiar sinergic. Penicilina G procainică este un antibiotic cu spectru îngust de acţiune, cu efect bactericid mai ales împotriva bacteriilor G+: Campylobacter, Clostridum, Corynebacterium, Erysipelothrix, Haemophilus, Listeria, Pasteurella, Steptococcus si Stapylococcus spp. penicilinazonegativi. Dihidrostreptomicina este un aminoglicozidic cu acţiune bactericidă mai ales împotriva bacteriilor G – cum ar fi: E.coli, Klebsiella,
Pasteurella, Salmonella. Doza utilizată a fost de 2 ml intramuscular, în prima zi, iar apoi câte 1,5 ml zilnic, o dată pe zi, la aceeași oră, timp de 7 zile. Injecțiile intramusculare la iepuri se practică de obicei în mușchii picioarelor din spate, alternativ, o zi la un picior, următoarea zi la celălalt.

Concluzii la cazul prezentat:
- apariția afecțiunii, respectiv a abcesului mamar s-a datorat unor factori favorizanți dintre care și numărul redus de pui al mamei (3), mamelonul care a prezentat abcesul probabil nu a fost suficient de solicitat, ori a apărut o leziune contaminată ce a evoluat, celelalte mameloane prezentând semnele alăptării;
- realizarea unei bune igiene în cușcă este indispensabilă indiferent de statutul sau stadiul de creștere al animalului și reprezintă un factor de profilaxie pentru multe boli la iepuri;
- luarea unor măsuri urgente de tratament imediat după observarea afecțiunii, a avut un rol determinant deoarece orice întârziere putea duce la cangrenă sau septicemie;
- tratamentul bine țintit sub îndrumare medicală de specialitate a dus la rezolvarea cazului cu succes.
Fiind un crescător pasionat de iepuri am căutat tot timpul să mă documentez din cărți de specialitate și articole științifice ale unor autori români și străini, ceea ce recomand cu căldură celor interesați.
Acest articol nu l-am elaborat după canoanele articolelor științifice, cu toate că se apropie ca și conținut și mărime de acestea, ci doar am urmărit în elaborarea acestui articol, ca el să poată fi pe înțelesul crescătorilor de iepuri, care îl vor citi.


Vă mulțumesc,
Marcel Balan, master în Biotehnologii


Bibliografie:
1. Lieve Okerman, Translated by Richard Sundahl, Diseases of Domestic Rabbits,
Blackwell Scientific Publications, 1988, Oxford, U.K .
2. Lebas F, P Coudert, H de Rochambeau, RG Thebault, The rabbit : Husbandry,
health and production. FAO Animal production and health series, 1997, pp. 205,
FAO, Rome.
3. N.M. Patton, K.W. Hagen, J.R. Gorham, and R.E. Flatt, Domestic Rabbits: Diseases
and Parasites, A Pacific Northwest Extension Publication,Oregon • Idaho •
Washington, Oregon State Universiy, 2008
4. Liviu Șt. Rebreanu, Creșterea iepurilor de casă, Editura Ceres, București, 1983
5. Richard A. Sauders, Ron Rees Dvies, Notes on rabbit internal medicine, Blakwell
Publishing Ltd, 2005, Oxford, U.K.
Raportează
ClubIepuriGalati 15 august 2015  
-------------------------------------------
Articol : Despre mastită și infecții mamare la iepuroaice
porumbei-romania.ro/old/iepuri_articole03.html

--------------------------------------------------------
Articol : Coccidioza iepurilor - o problemă care are rezolvare
porumbei-romania.ro/old/iepuri/iepuri_articole09.html
Raportează
MarcelBalan 14 iunie 2015  
Un videoclip cu prezentare californian, alb neozeelandez și roșu neozeelandez :
- www.youtube.com/watch?v=_qxwUjim7iY
Raportează
ClubIepuriGalati 15 august 2014  
Bolile Iepurilor De Casă

Cum apar bolile?

1.Generalităţi:

Iepurii sănatoşi dovedesc funcţionarea perfectă a tuturor organelor.Ei percep mediul înconjurător, reacționează la stimulii exteriori,mănâncă normal,excrementele sunt formate,aleargă de jur împrejur, gestaţia, fătarea și creşterea puilor decurge normal,în adăpost nu se aude niciun strănut, nicio urmă de guturai, blana nu prezintă nicio urmă de murdărie. Un iepure sănătos se dezvoltă foarte bine când trăieşte singur în boxa lui, atunci când avem o crescătorie de iepuri de rasă.
Izbucnirea bolii depinde de anumiţi factori, din care amintim:
-constituţia generală a animalului
-predispoziţia la anumite îmbolnaviri
-influenţa (efectul) cauzelor patologice interne şi externe.
Ca şi la celelalte mamifere şi la iepuri există un sistem complex de apărare împotriva îmbolnăvirilor care se află într-un anumit echilibru cu mediul. Acest echilibru poate fi uşor tulburat,ajungându-se la îmbolnăvire.
De exemplu, aproape toţi iepurii pot fi atacaţi de coccidii,fără însă ca îmbolnăvirea să se producă: între parazit şi gazdă se stabileşte un echilibru. Stresul cauzat de o fătare dificilă sau de o proastă climatizare în grajd tulbură acest echhilibru, coccidiile se pot înmulţi în organism, fiindcă apărarea organismului nu mai poate face faţă,
apărând coccidioza.
La apariţia unei asemenea boli participă de obicei mai mulţi factori;se vorbeşte de o origine multifactorială a bolii. Sistemul de apărare reacţionează, pe de-o parte cu multă sensibilitate la factorii atavici, pe de altă parte,
ele sunt în stare să apere organismul de boli, proces în care se formează substanţe de apărare specifice şi nespecifice.
Rezistența la o substanță care nu este proprie corpului (viruși,bacterii), duce la o activare a sistemului imunitar și la formarea substanțelor de apărare specifice. Acest proces poate fi declanșat și prin vaccinare, administrandu-se animalului un agent patogen într-o formă slabă sau anihilată. Corpul produce,astfel,substanțe de apărare specifice împotriva acestor agenți patogeni care o să apere organismull de bolile produse de agenții respectivi, dând corpului o imunitate deplină.

2. Cauzele bolilor şi controlul sănătăţii

Bolile se exprimă prin simptome, cum ar fi:
-hrana rămâne neconsumată;
-excremente moi,diaree;
-balonări;
-zgomote în piept, nări acoperite cu mucozităţi;
-poziţia strâmbă a capului,tulburări de echilibru;
-secreţii oculare;
-pierderi de greutate,slăbire;
-răni ale pielii, inflamaţii dermatice,abcese;
-căderea părului;
-modificari ale mamelelor;
-modificări ale organelor genitale;



Cauzele bolilor pot fi:
-deficienţe ereditare;
-carenţe nutriţionale;
-deficienţe în întreţinerea animalelor;
-infecţii cu viruşi, bacterii, ciuperci sau paraziţi pluricelulari;
-intoxicaţii;
-răniri;

Sunt importante:
-observarea exactă și controlul regulat al animalelor;
-corecta evaluare a simptomelor bolii, să nu se tergiverseze stabilirea diagnosticului;
-măsuri terapeutice luate de timpuriu;
Erori de intreţinere: bolile cauzate de întreţinerea deficitară a iepurilor au drept cauze:
-frigul (pune în pericol mai ales puii)
-căldura excesiva;
-gaze toxice în amenajări complet închise şi fără aerisire;
-aglomeraţie în cuşti;
-curăţenie deficitară şi dezinfecţie insuficientă a grajdului sau cuştii;
Bolile infecţioase apar prin:
-directa vătămare a organelor individuale sau a întregului organism (îmbolnăvire generală) de către agenţii patogeni;
-formarea toxinelor prin acţiunea agenţilor patogeni;
Pentru a recunoaşte boala (a stabili diagnosticul) ar trebui să se ia în considerare factorii posibili de influenţă şi simptomele bolii.
Pentru a ajunge la un diagnostic mai sigur al unei boli sunt necesare probe şi analize de laborator.

Probe bacteriologice:
- prelevate cu tampoane din nas,ochi,faringe,urechi,excremente,lichid vaginal,conţinut abcese.
-probe de lapte,excremente,spermă,piele.(recoltate in recipiente sterile,incasabile şi etanşe)
-organe sau părţi de organe ale animalelor sacrificate.
Probe pentru analize parazitologice:
-probe de excremente (luate în stare proaspată,în recipienţi sterili)
-probe de piele şi păr.



I. BOLILE VIROTICE

Numim infecţie sau contaminare apariţia,fixarea şi înmulţirea agenţilor patogeni în organismul gazdă.

I.1.Mixomatoza

Este o boală infecţioasă virală deosebit de gravă, caracterizată prin prezenţa unor pseudotumori (mixoame) pe pielea capului şi pe organele genitale.
Boala are caracter contagios, transmiterea bolii de la animalul bolnav la cel sănătos se face prin intermediul insectelor (ţânţari, pureci, muşte). Primul simptom este conjunctivita. De la început boala evoluează cu :

- febră şi lipsa poftei de mâncare urmate de apariţia tumorilor mai ales pe bot, urechi şi în jurul ochilor, capul luând aspect de “cap de leu”
- ulterior tumorile apar şi la nivelul organelor genitale
- nodulii se pot generaliza pe tot corpul, iepurele este slăbit şi cu tulburări respiratorii
În cazurile cele mai grave, iepurele moare în 2-10 zile de la debutul bolii. Există cazuri în care boala se prelungeşte până la 2-4 săptămâni, timp în care iepurele slăbeşte. În acest caz fie moare, fie tumorile se crustizează şi se elimină (în cazul aplicarii unui tratament adecvat). Există posibilitatea ca în cazul unor iepuri mai rezistenti, sau a iepurilor proveniţi din mame vaccinate, să apară puţine tumori mai ales in zona capului, care se vindecă rapid. Există şi o posibilitate ca boala să evolueze fără tumori. La femele poate să apară avortul sau sterilitatea. Nu există un tratament eficace. Singura modalitate de prevenire a bolii este vaccinarea iepurilor începind cu lunile aprilie-mai, când începe sezonul cald, prielnic apariţiei insectelor .
Tratament si prevenire: tratamentul formei acute a bolii nu are şanse.Vaccinarea se face in zonele acute periclitate, înaintea începerii anotimpului călduros.În crescatoriile afectate se face vaccinarea de nececesitate la toate animalele,dobândindu-se o imunitate la animalele sănătoase de cca. 6 luni.
Cu scop preventiv se efectuează vaccinari cu suspensii de virus al fibromului Shope ce va asigura o imunitate a animalelor de 2-5 luni.
Măsuri pentru împiedicarea răspândirii bolii şi contaminării:
-sacrificarea animalelor bolnave
-curătarea şi dezinfecţia grajdurilor
-combaterea insectelor

I.2.Boala hemoragica a iepurilor (Septicemia Virală, Rabbit Haemorrhagic Disease-RHD, epidemia chinezească)

Apărută prima dată în China sub numele de “epidemia chinezească” la iepurii de rasă Angora importaţi din Germania, este cunoscută şi diagnosticată din 1988 în Germania şi duce adesea, prin evoluţia rapidă a bolii,la moartea tuturor iepurilor din fermă.
Contaminarea animalelor expuse are loc prin consumarea viruşilor eliminaţi de către animalele bolnave sau prin intermediul mâncării contaminate. Perioada de contaminare şi până la apariţia primelor cazuri mortale sau semne de boală este de1-3 zile.
Este produsă de un virus din familia Caliciviridae.

Sunt sensibili iepurii din toate rasele, îndeosebi cei după vârsta de 2 luni. Surse de infestare : iepurii bolnavi care contaminează apa, furajele, obiectele dinjur, mijloacele de transport, persoane. Insectele hematofage pot transmite prin înţepătură virusul de la animalul bolnav la cel sănatos. Frecvenţa cea mai mare a bolii este în perioada mai-octombrie.
Simptome :
În forma supraacută boala debutează brusc deobicei fără semne clinice . Iepurii mor in proportie de 100%.
Sunt cunoscute trei forme ale bolii:
1. Fără simptome anterioare de boală,animalele se prăbusesc,ţipă şi se sufocă cu hemoragii nazale.
2. Iepurii manifestă o uşoară ameţeală,devin neliniştiti,respiră greu şi mor în urma hemoragiilor, în special nazale.
3. O formă blândă de evoluţie decurge printr-o tulburare temporară a stării de sănătate generală, neevoluând în RHD.

Rata mortălităţii este la început foarte mare; analizand animalele moarte,pot fi recunoscute schimbări tipice ale organelor printre care sângerari ale plâmânilor şi ale mucoasei traheale. Agentul patogen aparţine viruşilor Picorna,care apar şi la alte mamifere.

Preventiv,se face un vaccin în regiunile periclitate.Puii se vaccinează cel tarziu la 6-7 săptămâni.O vaccinare făcută cu cel putin 14 zile şi cel mult 6 luni înainte de expoziţie protejează animalele de contaminare.O carantină de cel puţin 14 zile a animalelor achiziţionate,o interdicţie a animalelor si persoanelor străine în fermă,ca şi evitarea contactului cu ceilalţi iepuri pot împiedica îmbolnăvirea în propria fermă.





I.3.Leucoza ( Limfadenoza, Limfosarcomatoza)

Este o infecţie virală ce duce la o transformare tumorală a organelor interne,făcându-si apariţia izolat în adăposturile cu iepuri.Contaminarea cu agentul patogen al leucozei se poate realiza deja de la mamă în timpul gestatiei.Boala poate apare la iepurii adulţi,maturizaţi sexual,prin combinaţia unor factori diverşi printre care şi cel erditar.Uneori boala se cronicizează, animalul slăbeşte lent,îi piere pofta de mâncare şi dorinţa de mişcare. Dupa apariţia bolii animalele mor cel tarziu în cca. 2 săptămâni. Simptomele exterioare recognoscibile pot fi nodulii limfatici măriţi.
Tratamentul animalelor bolnave nu are şanse de reusită. Factorii moşteniti au o însemnătate reconoscută în declanşarea bolii; animalele din locurile unde s-a manifestat leucoza nu trebuie folosite la reproducţie.

Mai rar întâlnim:Turbarea,variola iepurilor,fibromatoza,boala lui Aujesczky,boala Bornasch.



II. INFECŢII BACTERIENE

La apariţia şi la declanşarea bolilor bacteriene contribuie de regulă mai mulţi factori patogeni:
-întreţinerea deficitară
-climatizare proastă,curent,o mare concentrare de gaze toxice
-greşeli de furajare sau lipsa hranei;
-paraziţi
-gestaţia şi fătarea
Unii factori auxiliari slăbesc rezistenţa organismului astfel încat ocurenţa bolilor este sporită.
Agenţii patogeni care în mod normal nu duc la îmbolnăviri pot înfrânge rezistenţa organismului şi declanşa simptomele bolii.Pe lângă combaterea agenţilor patogeni trebuie recunoscuţi şi înlăturaţi şi factorii favorizanţi ai bolii.

II.1 Pasteuruloza
Este cauzată de bacterii (pasteurella multocida), poate cunoaşte o evoluţie acută sau cronică.Este exemplul tipic al bolii multifactoriale,contribuind mai mulţi factori agravanţi la declanşarea bolii.
Agentul patogen pasteurella multocida se găseşte în orificiile nazale,mucoasa nazală a animalelor sănătoase.Factori agravanţi ,cum ar fi curentul,umezeala,concentraţii de amoniac,etc, slăbesc imunitatea organismului,declanşând boala.Se adaugă şi alte bacteria (bordetella bronchiseptica,staphylococus aureus) care agravează boala.
La inceput se poate observa o usoară scurgere nazală apaoasă,care devine ulterior purulentă.Orificiul nazal este lipit,acoperit cu o crustă şi murdărit cu particule de praf.Animalele sunt apatice,blană zburlită şi fără strălucire.Semnele bolii se accentuează,iar în 2-8 zile iepurii mor.La alţi iepuri simptomele bolii dispar când factorii vătămatori sunt înlaturaţi sau când se realizează un tratament bine ţintit.Boala poate izbucni însă oricând fiindcă agenţii patogeni există încă în continuare în corpul animalului sau în habitatul acestuia.
Alte forme ale pasteurulozei:
-inflamaţia purulentă a ochilor
-abcesele pielii şi a regiunilor subcutanate apar prin pătrunderea agenţilor patogeni
-infecţii purulente uterine la iepuroaice,adesea ca urmare a rănilor provocate de fătare
-inflamaţia testicolelor la iepuroi
În formă acută:
- animalele sunt subfebrile sau normoterme;
- lipsa poftei de mâncare ;
- bătăile inimii sunt accelerate şi respiraţia de asemenea ;
- din nări se scurge mucus
- uneori constipaţie, urmată de diaree şi abdomen balonat.
În formă cronică :
- stare generala rea ( la fel ca la forma precedentă);
- blana lipsită de luciu, păr zburlit;
- strănut, urmate de secretii mucopurulente care determina formarea de cruste la vârful nasului
- respiraţie greoaie ;
- conjunctivita, blefarita şi sinuzita purulentă ;
- bronhopneumonie ;
- uneori diaree.
În toate cazurile animalele slăbesc sfârşitul fiind moartea dupa o evoluţie de câteva săptamâni sau luni.
Tratament
Se pot folosi :
- Neomicină 0,02 g/kg/os ( pe gură, în apa de baut) ;
- Suzotril 0,25-0,3ml/kg/i.m ;
- Sulfatimidin sau Sulfatiazol 0,4 ml/os.
Trebuie evitate medicamentele toxice pentru iepure :
- Penicilina;
- Lincomicina;
- Ampicilina;
- Monenzimul

II.2.Coriza contagioasă

Este boala ce se manifestă prin febră, inapetenţă, strănut,scurgeri mucopurulente din nări.Boala poate duce la unele complicaţii cum ar fi: sinuzită,otită,pericardită,pleuropericardită. În aceste situaţii animalul moare in 3-4 zile .Apariţia bolii este favorizată de o serie de factori cum ar fi:umezeală,curenţii de aer,variaţii de temperatură,carenţă alimentară,transport obositor.
Animalele bolnave vor fi imediat izolate şi tratate medicamentos.

Tratamentul se efectuează cu:
-cloracid solutie injectabilă -30-50 mg/kg greutate vie.timp de 3.4 zile
-soluţie de ultraseptil injectabil 0.5 ml/kg, timp de 4 zile
Prevenirea bolii constă în asigurarea unui climat uscat în adăpost,evitarea curenţilor şi a factorilor ce favorizează apariţia bolii.

II.3 Conjuctivita

Produsă de diferiti agenți microbieni,de răceală, praf,nisip,curenţi de aer,corpi străini,substanţe chimice iritante;
Devine congestivă în unghiul intern al ochiului,după care apare o secreţie seromucosă care devine purulentă.Exudatul purulent se scurge pe obraji.Mai târziu cade parul de pe regiunile atinse de puroi.

Tratament:dupa toaleta regiunii se spală conjunctivita cu o soluţie de 3% acid boric cu ceai de muşetel,
după care facem o instilatie de penicilină.Tratamentul se poate repeta de 3.4 ori în cazurile grave.Ca prevenţie,
trebuie ferite animalele de factorii declanşatori.

II.4. Stafilococia

Produsă de un stafilococ foarte rezistent are ca simptome: mastite,ulcere podale,septicemia nou-născuţilor.
Simptomatologia este produsa de endotoxinele bacteriene. Apariţia ulcerului este favorizată de situaţia adăpostirii,cu podea dură ,planşee de sârmă unde iepurii în vârstă ,cu greutate mare,îşi rănesc picioarele.Prin aceste răni stafilococci infiltraţi produc un abces inflamator purulent.Deschizându-se,abcesul se transformă în plagă ulceroasă şi hemoragică.Se poate ajunge la septicemie,cu efect letal.
Se face toaleta regiunii,se îndepartează puroiul.Cavitatea abscesului va fi bandijonată cu tinctură de iod sau acid fenic 5%, după care se introduce un unguent de cloracid;Se va asigura un aşternut moale,neiritant.
Boala poate fi prevenită prin întreţinerea igienică a animalelor.Pe pardoseala cuştii se aşează scânduri de odihnă.Animalele vor avea raţii echilibrate,cu o cantitate suficienta de săruri minerale şi vitamine. Se efectuează dezinfecţia periodică a cuştilor.



II.5.Listerioza

-boală infecţioasă produsă de bacterii din genul Listeria, Listeria monocitogenes.
-se exprimă clinic fie ca o entitate septicemică, fie prin encefalită, fie prin avorturi.

Anatomo-patologic: focare nodulare în diferite ţesuturi şi organe (ficat, splină, SNC). La unele specii se exprimă prin creşterea monocitelor.
-apare şi la om
-afectează SNC, se termină prin deces
-avort inclusiv la om
-la animalele hrănite cu silozuri are frecvenţă mai mare (se mai numeşte boala de siloz)
Se deosebeste de bacilul rujetului prin faptul ca e mobilă.
Etiologie: Listeria monocitogenes are o structura antigenică heterogenă, există cel puţin 4 tipuri antigenice distincte (I, II, III, IV (IVa, IVb)). Produce o exotoxină (hemolizină) – evidenţierea ei are valoare de diagnostic. Determina creşterea monocitelor în sange, organele hematoformatoare sau de depozit.Sunt receptive mai ales oile, porcii, taurinele, caii, cainii, păsarile (gaina, rata, curca, porumbei), rozatoare (iepuri, cobai), pesti (păstrav), moluşte.
Surse de infecţie:
-primare – animale bolnave sau trecute prin boală, mai ales cele care au avortat – învelitorile sunt bogate în germeni. Boala apare şi dispare brusc, pentru a reapare anul urmator la repetarea factorilor de risc.
-secundare – microbul rezistă în sol, inclusiv în apa sărată, în apele dulci – peştii, broaştele sunt purtătoare şi eliminatoare de germeni, lipsa furajelor bogate în glucide e un factor de risc (administrarea glucozei determina ameliorarea semnelor de boală) la care se adaugă gestaţia care determină creşterea corpilor cetonici.
Boala apare sub forma de cazuri sporadice, rar enzootice. Într-un areal boala se menţine mai mulţi ani indiferent de măsurile care se iau; e menţinută în sol mai ales de rozatoare. Listeria e o bacterie cu rezistenţă

Clinic există 3 forme in funcţie de specia receptivă:



1. – tipul encefalo-meningial = cel mai grav, e însoţit şi de avort, frecvent la rumegătoare, porc şi om. Este o zoonoză gravă, mai ales la femeile gravide (avort), frecvent determină exitus.
2. – tipul necrotic cu mononucleoză = tulburări inclusiv în țesuturile dotate cu celule STEM, monocit
3. – tipul septicemic -determină septicemie, apoi la locul de localizare a listeriilor se produc necroze.
Infecţia se produce pe multe căi de regulă prin ingestie dar şi prin mucoase lezate. La pui in primele 10 zilzzile de viaţă determină sindrom de febră, tulburari digestive, moarte în 24-48 de ore, apare frecvent la aduadulţi, produce avort frecvent la un număr mare de femele gestante (se pot pierde 50% din produşi).

Listerioza se poate confundă cu boli ca: turbarea, boala Aujeszky, cenuroza;

Tratament: antiinfecţios + substanţe energetice din categoria glucidelor sau glucoza i.v., tetracicline, etc.
Profilaxie: -nespecifică – eliminarea animalelor care au avortat sau care s-au remis precoce, renunțarea la furafurajul conservat, deratizări periodice, imunoprofilaxia cu tulpini neagresive determină apariţia de anticorpi.

slabă chiar şi în culturi. Un mod de transmitere sunt şi larvele unor paraziţi (Oestrus ) care ajung în sinusuri până chiar în SN.

Mai rar întâlnim:bordeteloza,rodenţioza(pseudotuberculoza),tuberculoza,tularemia,salmoneloza.



III.BOLILE PARAZITARE

III.1.Coccidioza iepurilor

Este o boala parazitară, care afectează tineretul cu vârste cuprinse între 16-40 zile. Surse de infestare: fecalele iepurilor infestaţi cu oochişti care poluează cuştile, apa, furajele.

Factori favorizanţi :
- aglomerările de animale ;
- igiena deficitară ;
- umiditatea ridicată ;
- carenţele alimentare.
Simptome :
În forma intestinală frecvent la vârsta de 6-18 săptămâni se constată :
- înmuierea crotinelor ;
- tristeţe, lipsa poftei de mâncare ;
- abdomen balonat ;
- dupa 6-7 zile diaree apoasă, cu miros respingător;
- slăbire, deshidratare, apetit ridicat pentru apă, urinări dese ;

În formele cronice, constipaţia alternează cu diareea, animalele slăbesc, prezintă ascită (lichid în abdomen) şi mor dupa 2-3 săptămâni. În forma hepatică, starea generală se alterează, mucoasele sunt palide, datorită anemiei subicterului. Iepurele urinează des, prezintă diaree. Animalul moare în 10-12 zile.

Coccidioza la iepuri prezintă două forme:
-intestinală
-hepatică, excepţional se mai găseşte forma oto-rino-faringiană
Eimeria perforans – în duoden şi ileon
-intestinalis – 10-15 cm deasupra valvulei ileocecale
-magna – în cecum şi colon
-stidae – în ficat (canalele biliare)
Din punct de vedere epizootologic sursele de infecţie sunt iepurii adulţi purtători – contaminare prin furaje si apă .Dezvoltarea se face intracelular.

Adăposturile umede sunt un factor favorizant.
-elementul infestant este oochistul, oochistii vor fi eliminaţi ulterior prin fecale
-gazda definitivă este animalul în care are loc înmulţirea sexuată

-la Eimeria si Izospora este necesar un timp în mediul exterior în care oochistii evoluează şi devin infestanţi (în condiţii de temperatură şi umiditate), (24-96 de ore) – masa germinativă se transformă în sporoblaşti cu sporozoizi (4 sporoblaşti x 2 = 8 sporozoizi la Eimeria, 2 sporoblaşti x 4 = 8 sporozoizi la Izospora).
În coccidioze animalele purtătoare elimină prin fecale oochişti => numai în acest stadiu este infestant .
În coccidii există o strictă specificitate de specie.
În celulă:
-devine rotund => stadiul de trofozoid
-se organizează => faza de schizon
-se sparge => eliberează merozoizi (= sporozoizi)
-merozoizii pot pătrunde în alte celule => faza de înmultire sexuată. Dupa 2-3 generaţii se trece la înmulţirea sexuată. Un merozoid intră în celulă şi se transformă în microgametocit care conţine microgameţi = elemente sexuale mascule. În altă celulă se formează macrogametocitul cu elementul sexual femel numit macrogamet=> zigotul care iese afară sub formă de oochist = perioada înmulţirii sexuate (sporogonică)
-acţiune mecanică (distructivă), toxică, favorizează bacteriile.
Patogeneză:leziuni hemoragice.Toxinele care se absorb in intestin produc hipoproteinemie,hipoalbumine-
mie,creşte lipidemia, uremia şi globulinele.
Anatomo-patologic: cadavre slăbite, deshidratate, atrofie musculară, ascită mucoase anemice, catar intestinal,balonare. În forma hepatică se observă: icter, ficatul e mărit, are pe suprafaţa aspect de conopidă datorită nodulilor miliari alb-galbui. În forma intestinală apare diaree puternică, trenul posterior e umed, decubit lateral, sfincterul anal e deschis. Slăbeşte foarte rapid. În forma hepatică apare anemie, poliurie, ascită.
La tineret este o evoluţie foarte gravă.
Microscopic: fecale de la iepure – dacă sunt apoase => examen direct – picatura între lama şi lamela, examen necropsic, raclat de pe o porţiune de intestin.
Prevenire:
-pentru un număr mic de animale:puietul trebuie izolat de tineretul purtător
-în complexe: se administrează substanţe anticoccigiene în furaj, care se scot cu câteva zile înainte de sacrificare (10-20) în funcţie de tipul de medicament.
Dezinfecţia se realizează greu în gospodării (înlocuirea pamântului din pardoseală, în complexe se practică flambarea).
Forma, dimensiunile, timpul de sporulare, perioada prepatentă, localizarea, sunt criterii de localizare şi
evidenţiere a oochiştilor.Patogeneza e aceeaşi.
Leziunile sunt cu pondere pe intestinul subţire, colon şi rect – leziuni hemoragico-necrotice cu sfacelare pe mucoase. Datorită ruperilor de mucoasă intestinală sunt prezente tenesme însoţite de gemete puternice.
Apar fenomene de:
-deshidratare
-hemoragie – daca e la un nivel superior al intestinului fecalele au un aspect negricios
Anatomo-patologic: deshidratare, enterita catarala hemoragico-necrotica.
Microscopic: pentru diareile usor hemoragice.
Necropsie: raclaj de pe mucoase.
Pentru stabilirea diagnosticului se recomandă examinarea la microscop.
Tratament: anticoccigiene, rehidratare pe cale orală sau injectabilă.
Se face diagnostic diferenţiat între enterovirozele care de regulă apar la vârste mai mari şi colibaciloză.
Anticoccigiene: Amprolium 50 mg/kg, Monensin 1mg/kg, Galisan (contine tetraciclina, vit. K, penicilina), Clorovit.

Tratament
Pentru prevenire se fac tratamente profilactice, iar tineretul se va ţine în cuşti cu podea din grătar, pentru a nu veni în contact cu fecalele, care constituie principala sursă de infecţie. Pentru tratamentul coccidiozelor intestinale se poate folosi cu bune rezultate Coccistop S; pentru tratamentul cocidiozei hepatice (sunt foarte greu de tratat)-amprol, monesin, iar la coccidioza otorinofaringiană se poate folosi Avatec; Alte produse medicamentoase folosite sunt : Gelyprim, Clortadona.



III.2. Râia psoroptică

Este produsă de Psoroptes cuniculi, care se localizează în interiorul şi la baza urechii. La cazurile mai grave se poate localiza şi pe pielea din jurul urechilor pe gât dar şi pe extremităţi, datorită scărpinatului.
Transmiterea parazitului de la un iepure la altul se face prin contact direct, sau indirect prin intermediul crustelor desprinse prin scărpinat. Se admite ca posibilă transmiterea cu ajutorul muştelor. Crustele au culoare gri-albicioasă. Iepurele se scarpină insistent cu labele şi scutură capul. Urechea afectată nu mai are poziţia obişnuită şi este imobilă. Animalul ţine capul într-o parte şi poate manifesta tulburări de echilibru şi slăbeşte.
Dacă nu se face tratament poate duce chiar la moarte.

Tratament
În cazul în care s-au depistat animale cu râie, se va face un control al tuturor exemplarelor.Iepurii bolnavi se izolează şi se tratează, iar cuştile se deparazitează. Importantă ar fi şi combaterea muştelor.Aşternutul se va arde. Foarte important, este iniţial înmuierea crustelor cu glicerina sau ulei alimentar. Dupa înmuiere, crustele se îndepartează şi se aplică substanţa acaricidă, de preferat în amestec cu uleiul vegetal. Ca substanţe se pot folosi cu succes Ivermectinele (Ivomec), local, dar şi pe cale generală.

Tratamentul se repetă de cel puţin doua ori, la un interval de 7-10 zile.

III.3. Râia notoiedrică

Mai este cunoscută şi sub denumirea de “râia capului”.
Este mai rar intalnită. Poate evolua simultan cu râia provocată de Psoroptes cuniculi.
Regiunile afectate (zona din jurul gurii, al ochilor sau nasului, uneori întinzandu-se pe tot corpul) ramân fără păr şi se acoperă cu cruste groase de culoare cenusie.La masculi se poate extinde şi in regiunea organelor genitale, coapse si gambe.

Tratament
Neguvon 1-2%, local cu repetare la 7-10 zile.

IV. BOLI DE NUTRIŢIE
Sunt cauzate de o furajare neconformă cu cerinţele reale ale animalelor.Cele mai indicate pentru iepuri sunt furajele granulate, deoarece nu conţin praf care irită mucoasa nazală şi pot contribui la agravarea unor boli (dacă sunt purtatori), precum pasteureloză. Se pot face si furaje negranulate, respectând parametrii furajului, dar sunt destul de greu de realizat, deoarece solicită un grad înalt de tehnicitate; impedimentul major reprezentând printre altele şi praful, iar ingestia de hrană este mai redusă decât la cel granulat. Pentru testarea furajului negranulat pe un anumit lot, se poate folosi un lot martor(de aceeaşi vârstă cu lotul testat) care să fie hrănit cu furaj granulat şi se vor compara rezultatele obţinute cu cele două loturi.

Un factor major de care trebuie ţinut cont este echilibrul între CB şi PB, astfel :
-PB mai mic de 16% şi CB mai mic de 12%- risc de diaree;
-PB mai mic de 16% şi CB 12-15%- producţie scazută, dar securitate ridicată pentru diaree;
-PB>18% şi CB 12-15%- risc de diaree;
-PB>18% şi CB mai mic de 12%- diaree in majoritatea cazurilor
În general iepurii valorifică destul de bine o gamă larga de furaje, dar cele mai bune rezultate se obţin dacă se utilizează furaje combinate complete, cerinţele în energie metabolizantă (EM), proteină brută(PB), aminoacizi (lizină, metionină, cistină, argină, triptofan), celuloză brută (CB) şi grăsimi brute(GB)cum ar fi :
-tineret 4-12 saptămâni-EM 2400 kcal/kg; PB 15%,lizină 0,6%, argină 0,9%,triptofan 0,18% metionină+cistină 0,5%,CB 14%, GB 3%;
-femele în lactaţie- EM 2600 kcal/kg, PB 18%, lizină 0,75%, argină 0,8%,triptofan 0,22% metionină+cistină 0,6%,CB 12%,GB 5%;
-femele gestante şi reproducători- EM 2400 kcal/kg; PB 15%,;lizină 0,6%, argină 0,9%,triptofan 0,18% metionină+cistină 0,5%;CB 14%; GB 3%;
Deoarece furajarea diferenţiată este mai greu de realizat, se poate folosi furaj unic pentru toate categoriile menţionate : EM 2400 kcal/kg; PB 17%,;lizina 0,7%, argină 0,9%,triptofan 0,2% metionină+cistină 0,6%;CB 14%; GB 3%.
Distingem boli sau tulburări provocate de carenţa sau excesul de protide,lipide şi glucide.

Boli provocate de carenţa sau excesul de protide
Carenţa de protide se manifestă in cazul iepurilor adulţi prin scăderea producţiei (de lapte,carne, blana) şi slăbire progresivă.În acelaşi timp se constată şi tulburări la nivelul sferei genitale (dispariţia căldurilor,infecundi-tate).În cazul tineretului carenţa de protide duce la distrofii,infantilism,scăderea rezistenţei la îmbolnăviri.

Boli provocate de carenţa sau excesul de glucide
Carenţa în glucide a raţiilor alimentare administrate poate duce la cetonemie şi toxiemie de gestaţie.Excesul de glucide din raţie determină carenţa în vitamina B.Prevenirea unor astfel de tulburări se realizează prin echilibrarea raţiilor alimentare şi stabilirea unui raport just între fibroase şi concentrate administrate în hrana iepurilor.
Raportează
ClubIepuriGalati 11 septembrie 2012  
Articol ECO=FERMA

În condiții de secetă, România își dublează exportul de cereale
_________________________________________________________________________________
Cantitatea de cereale exportată de România anul acesta a fost cu 74% mai mare față de anul trecut, informează MADR. Potrivit datelor oficiale, grâul, porumbul și orzul au ajuns la cota de 3, 6 milioane de tone. În primele luni ale 2012, România a obținut 384, 26 milioane de euro din exportul cerealier, față de 285, 75 milioane de euro, în aceeași perioadă a anului 2011.
“Pentru mine, ca român, este îngrijorător pentru că aceste cantităţi se vor întoarce mai târziu cu 40%-50% mai scump. Fermierii nu au nicio vină pentru că nu hotărăsc ei unde ajunge marfa. Preocuparea lor este să producă şi să vândă mar­fa pentru a încasa bani. Strategia privind se­cu­ritatea ali­men­tară este în responsabilitatea statului”, spune Laurenţiu Baciu, preşedintele Ligii Asociaţiilor Pro­ducătorilor Agri­coli din România (LAPAR), una dintre cele mai mari organizaţii de fermieri de pe piaţa locală.

Creșterea exporturilor față de anul trecut, în condițiile secetei acute, va avea ca efect creșerea prețului la raft a produselor de panificație. În aceste condiții, comercianții români vor fi nevoiți să importe produsele finite din cauza lipsei materiilor prime.
Raportează
Trimite mesaj Înapoi Nu poți trimite un mesaj fără conținut! Nu este permisă folosirea de cod HTML in mesaje. Mesajul nu a fost trimis din motive de securitate. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.ro Mesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Ati trimis prea multe mesaje in ultimul timp. A apărut o eroare în timpul trimiterii mesajului. Vă rog încercați din nou. Mesajul a fost trimis.