clubiepurigalati
1320 poze   48966 vizite
Albume
A - ASOCIATIA JUDETEANA COLUMBOFILA GALATI   Organizare si afiliereB - AVIZIER - Anunturi   EXPO EUROPEANA METZ 2015C - Sectiunea crescatorilor de iepuri   Conceptul de rasa pura   Considerente despre tatuaj   Cresterea iepurilor - o pasiune   Criterii de apreciere a iepurilor   Pregatirea iepurilor ptr expozitieD - MEMBRI ACTIVI sectiunea IEPURI AJColumbofila Galati   01 - Marcel Balan   02 - Stefan Eftimie   03 - Valentin Filip   04 - Sandor Brugger   05 - Constantin Dragoi   06 - Gheorghe Chirila   07 - Valentin Cioca   08 - Marian Pirvu   09 - Adrian Borcea   10 - Gheorghe Pascal   11 - Madalin Todoran   12 - Daniel Capota   13 - Marian SiuD - Membri Onorifici   01 - Bela Gyorgyakab   02 - Daniel DihoiuE - FORMULARE DE EVIDENTA pentru IEPURII DE RASA   l - Certificatele de origine   l - Fisa de monta   l - Fisa observatii femela   l - Fisa observatii mascul   l - Registrul crescatorului   l - Registrul genealogicF - INFORMATII DIVERSE   Articole si video   Crescatorii cunicole - modele   Diverse accesorii   Linkuri si adrese utile   Literatura de specialitate   Propunere pentru sigla club   Rabbit ArtG - EXPOZITII ORGANIZATE DE AJ COLUMBOFILA GALATI   Cupa Dunarii Galati feb 2010 - ed I   Cupa Dunarii Galati nov 2010 ed IIH - EXPOZITII si AD GENERALE LA CARE AU PARTICIPAT MEMBRII AJC GALATI   Ad generala alegeri Lugoj 2015      Sedinta alegeri sectia iepuri   Ad Generala Uniune Galati 2011      Sedinta sectiunea iepuri   Ad generala Uniune Sibiu 2011      Sedinta sectia iepuri   Europashau Leipzig 2012   Expo Fauna Bucuresti 2013   Expozitia europeana Leipzig 2012   Expozitia Europeana Metz 2015   Expozitia Nationala Cluj 2013   Expozitia Nationala Galati 2011   Expozitia nationala Suceava 2014   Expozitia zonala Iasi 2014I - PREGATIRE ARBITRI IEPURI   Fise de arbitraj ptr iepuri de rasa   Reuniune arbitri Brasov 2011   Reuniune arbitri iepuri Onesti 2013   Reuniune arbitri Sibiu 11 oct 2015   Reuniune Moeciu de Jos 2016J - STANDARDE RASE de IEPURI   a 1 - RASE URIASE      1 Urias gri si alte culori      2 Urias Alb      3 Urias pestrit      4 Berbec Urias      5 Berbec cu desen - mantie      6 Urias de Transilvania   b 2 - RASE MIJLOCII      Albastru vienez      Californian      Chinchilla Mare      Marele MARDER      Neozeeladez alb   c 3 - RASE MICI      Marder      Olandez   d 4 - RASE PITICE      Berbeci pitici   e 5- RASE struct firului de par      Satin   f 6 - RASE CU PAR SCURT      Rase Rex   g 7 - RASE CU PAR LUNG      AngoraK - CRESCATORI DIN TARA   Billius Mircea - Suceava   Dumitru Logigan - Iasi   Ernest Papp - Timisoara   Gabriela Vrabie - Timisoara   Ochisor Ivan - Sarmas   Tigu Cristian - Sannicolau Mare   Zolde Csaba - Moacsa Covasna

membru din 22 februarie 2011

Pregatirea iepurilor ptr expozitie

========================

Participarea la expozițiile de profil cu iepurii de rasă reprezintă prilejul evaluării muncii de selecție și ameliorare a rasei de iepuri pe care crescătorul o face de-a lungul unui an de zile. Evaluarea și compararea rezultatelor cu rezultatele altor crescători reprezintă cheia evaluării muncii personale depuse pentru creșterea iepurilor și a nivelului de experiență acumulat de-a lungul timpului, dar și sub influența condițiilor concrete din anul respectiv.
Încununarea cu succes a activității de creștere a iepurilor de rasă la sfârșitul fiecărui an, reprezintă în primul rând o satisfacție personală.
An de an crescătorii fac selecția exemplarelor de reproducători pe care urmează să-i împerecheze, tocmai pentru a obține noi generații cât mai conforme cu standardul rasei respective.
Pe baza aprecierii fenotipice a masculilor și a femelelor, crescătorii creează cuplurile de reproducție din care pot scoate mai multe serii de pui. Un crescător poate avea mai multe nuclee de iepuri de reproducție ( mătci ) ceea ce îl ajută pe acesta să realizeze mai multe linii de reproducători și astfel să aibă posibilitatea să compare caracterele ce se evidențiază în cadrul unei linii, cu ceea ce se diferențiază în cadrul altei linii, dar în același timp poate alege ce cupluri poate forma pentru pentru anul următor în vederea obținerii un rezultat cât mai bun, sau ce achiziții de animale poate face pentru viitor.
Evaluarea la expoziții prin arbitrajul criteriilor din standardul fiecărei rase de iepuri dă posibilitatea crescătorului să aprecieze unde mai are de lucrat în cadrul ameliorării pe care o efectuează an de an, și ce ar trebui să îmbunătățească sau să schimbe pentru a obține rezultate cât mai bune.
Reunirea crescătorilor în cadrul expozițiilor organizate de asociații oferă prilejul schimbului de informații, de material genetic dar și de apreciere a muncii celorlalți crescători de iepuri. Crearea relațiilor de prietenie între crescători oferă premisele unor colaborări ulterioare pentru îmbogățirea activității fiecăruia.
Pregătirea pentru expoziție înseamnă parcurgerea anumitor etape în timp, se începe cu alegerea reproducătorilor, obținerea puilor, selectarea tineretului pentru reproducție și expoziții, creșterea și maturarea exemplarelor de expoziție și îngrijirea lor eficientă pentru expunerea în cadrul expozițiilor.
Strict pentru expunerea în cadrul unei expoziții animalele trebuie să fie pregătite astfel :
- să fie tatuate, pentru a putea fi identificate de către organizatori și arbitri;
- să fie vaccinate pentru Rhd și mixomatoză;
- să fie însoțite de certificat de origine, acolo unde se certifică genealogia și vaccinarea;
- să fie sănătoase, fără semne de boală , fără paraziți externi, fără ochi lăcrimînzi, fără infecții exterioare, sau semne de boli respiratorii cum sunt strănut, mucozități la nas, etc.
- să fie curățate inghinal, cu spirt medicinal sau alte soluții de curățire;
- să aibă unghiile tăiate corespunzător, pentru a nu răni arbitrii în timpul arbitrajului dar și ca măsură de îngrijire;
- să fie periate, eventual spălate, să aibă o blană curată, mătăsoasă - fără porțiuni de împâslire a blănii sau fără porțiuni cu chelie ( fără păr) mai mari decât ceea ce indică standardul și dispozițiile generale, fără filțuri ( smocuri de blană) existente de obicei atunci când animalele năpârlesc;
- să nu aibă cicatrici sau semne de mutilare pe corp sau pe urechi, sau în alte părți ;
- să fie curate în urechi, îngrijite, fără râie auriculară sau râie pe corp,
- să nu aibă bătături sau rosături la membrele inferioare sau superioare, să nu aibă unghii lipsă sau de alte culori decât ceea ce specifică standardul rasei.
- toate animalele trebuie să fie curate, cu o stare de igienă corespunzătoare, în special cele de culori deschise sau albe, nu trebuie să fie murdare cu pete galbene, inclusiv pe burtă sau pe picioare ceea ce arată că animalul nu a fost îngrijit corespunzător.
Așadar crescătorul va avea în vedere efectuarea din timp a tuturor operațiunilor ce au ca scop pregătirea animalelor pentru participarea la expoziție și de asemenea întocmirea formalităților de înscriere și participare la expoziție.
De obicei formalitățile de participare constau în achitarea unei taxe de înscriere pentru crescător, achitarea taxei de participare pentru fiecare animal și achitarea contravalorii catalogului expoziției care este obligatorie pentru fiecare crescător participant.



( va continua)

---------------------------------------------
cușcă curată și adecvată mărimii iepurelui
cușcă curată și adecvată mărimii iepurelui
hrănire variată cu vegetale
hrănire variată cu vegetale
apă curată zilnic
apă curată zilnic
adapatori moderne
adapatori moderne
apă curată zilnic la iepuri
apă curată zilnic la iepuri
vitamine cât mai multe
vitamine cât mai multe
Contenția iepurelui
Contenția iepurelui
Perierea regulată a blănii
Perierea regulată a blănii
curațarea inghinala
curațarea inghinala
si iepurii fac baie
si iepurii fac baie
vaccinarea
vaccinarea
ventilația adăpostului
ventilația adăpostului


Comentarii album • 2
ClubIepuriGalati 18 august 2015  
---------------------------------------------------------------------------------------------------
----------------------------------------------------------------------------------------
1* Ce sunt iepurii de concurs ?
2* Ce sunt iepurii de rasă?
3* Ce sunt hibrizii ?
-------------------------------------------------------------------------
Toată lumea știe ce este acela un iepure, fiecare a văzut un iepure, fie el de rasă sau comun, mulți oameni încep să crească iepuri datorită avantajelor oferite de aceste animale dragi nouă, pentru frumusețea lor sau pentru carnea cu calități organoleptice de excepție sau chiar pentru blănițele foarte fine și divers colorate.
Foarte mulți crescători cunosc problematica creșterii iepurilor, cunosc aspectele subtile - așa-zisele secrete ale meseriei, și chiar mulți au rezultate pe toate planurile - la concursuri mă refer.
Ceea ce vrem să facem cunoscut sunt diferențele între diversele noțiuni și anume : iepurii de concurs, iepurii de rasă, hibrizii .

1 . Ce sunt iepurii de concurs ?
-- * Pe scurt sunt acei iepuri selecționați de crescători pentru a participa la competiții, expoziții, concursuri. Ei sunt crescuți în condiții deosebite de curățenie, li se acordă o atenție deosebită, li se administrează hrană corespunzătoare calitativ, bogată în toate principiile nutritive, în minerale și vitamine, sunt iepuri tatuați și sunt certificați cu certificate de origine emise de asociațiile de crescători.
Acești iepuri au un regim strict, se cresc în cuști individuale, pentru a se aprecia evoluția lor de când sunt pui până la faza adultă.
Ei necesită o atenție specială din partea crescătorului pentru a ajunge într-o formă optimă de concurs la momentul expoziției .
Adesea un crescător pentru a obține rezultate la un concurs, muncește chiar mai mult de un an de zile, cu răbdare, pentru a aduce un iepure sau mai mulți la o expoziție .
Efortul este constant, zilnic, și trebuie făcut cu pasiune, fiindcă altfel nu se poate !
Dintre iepurii de rasă pură, se va face selecția iepurilor de concurs, exemplarele care se apropie cel mai bine de standardele de rasă, sunt selecționate pentru expoziții . Aici trebuie remarcat efortul pe perioade îndelungate pentru creșterea unui anumit număr de exemplare din care apoi se face selecția.
Iepurii de concurs reprezintă elita din acest punct de vedere .
Iepurii de reproducție sunt selecționați tocmai din acești iepuri de concurs, care întrunesc cele mai bune calități și caracteristici ale rasei, conform standardului rasei, sau dintre cei mai buni iepuri de rasă pură pe care îi are crescătorul respectiv.
*** Costurile cu întreținerea acestor iepuri selecționați sunt costisitoare, tocmai de aceea și prețurile pentru ei sunt foarte ridicate, fiindcă este înglobată aici munca de selecție, de întreținere și genealogia - aportul genetic de la strămoși, care este foarte important - puțini crescători fac eforturi financiare pentru a aduce iepuri selecționați din Austria sau Germania spre exemplu !
Există o diferență de apreciere a calității - și trebuie făcută distincția dintre un iepure de rasă obișnuit și un campion - campionul are o genealogie în spate, are o anumită alură, are o poziție lucrată prin ore de antrenament și o constituție a corpului, o blană ca la carte (standard) transmisă prin genealogie, de la părinții care au fost în concursuri . El este rezultatul muncii de selecție a crescătorilor, rezultatul orelor de antrenament pentru o poziție corespunzătoare sau pentru întreținere, iar acestă muncă trebuie apreciată corespunzător !
Aici intervine munca și priceperea crescătorului care face selecția, care lucrează științific, și care alocă foarte mult timp din timpul liber pentru a obține rezultatele pe care și le dorește.
Lucrul cu un iepure nu este așa cum este perceput de marea majoritate - adică : „apă, paie și bătaie”, ca să parafrazez un proverb românesc .
Acest lucru nu este înțeles de unii crescători care sunt la început și nu cunosc aceste aspecte prezentate, mai precis aceste deosebiri.
De aceea sunt foarte mulți crescători care au iepuri, însă foarte puțini care au campioni, care cultivă calitatea ! Este vorba de nivelul de experiență acumulată !
Calitate înseamnă a împerechea foarte bun cu foarte bun, ceea ce este mai bun genetic cu ceea ce este la fel de bun sau cu excepțional .
Iepurii nu pot fi „băgați toți în aceeași oală” - sunt diferențe foarte mari între iepuri, nu toată lumea are ochiul format pentru a sesiza diferențele.
Aici trebuie înțeleasă diferența de preț între un iepure de rasă și unul de concurs, care are rezultate în spate. Nu oricare iepure de rasă pură, înseamnă că poate participa la un concurs, și nu oricare iepure de rasă poate fi reproducător. Vă rog să reflectați !
Mulți novici nu cunosc aceste aspecte nuanțate, dar esențiale ale acestor noțiuni de altfel simple.
2. Ce sunt iepurii de rasă ?
--- Foarte mulți crescători au iepuri de rasă pură - a existat o emulație deosebită pe acest segment, putem să-i spunem chiar segment de piață, fiindcă s-a dezvoltat o cultură mai ales și datorită internetului și evenimentelor expoziționale mediatizate de crescători .
Mulți cresc rase mijlocii pentru sacrificare - californieni, neozeelandezi, burgunder, vienezi, argintii sau chiar rase mici, sau fac încrucișări cu rasele mari pentru a obține hibrizii de carne .
Lucru lăudabil dealtfel, toți crescătorii vor să vândă o parte din surplus, pentru a asigura mersul crescătoriei - de aceea cererea și oferta este prezentă, fiind facilitată de internet, și acesta este un lucru normal, însă trebuie făcută diferența între calități sau destinații!
Acest aspect este cel mai important !
Iepurele de rasă este adesea confundat cu cel care are o greutate considerabilă, demnă pentru sacrificat, sau urechile de măgar, adică cât mai lungi ! - Nu este așa din păcate. Mulți novici se rezumă la un singur cuvânt - belgieni - și cu asta au zis totul, dacă se poate să aibă și 14-15 kg e ok , dar nu cunosc standardul rasei ! Aceasta e prima imagine a celor care vin prima oară în contact cu fenomenul .
Sunt foarte mulți iepuri de rasă - fiindcă există o mare diversitate de fenotipuri, chiar în cadrul unei singure rase, și asta din cauză că sunt mai multe tulpini, sau familii, sau linii - se aduc iepuri din Austria, Germania, Slovacia, Ungaria, Franța, Ucraina etc..
Fenomenul de heterozis este prezent doar dacă se împrospătează anual sau la doi ani fondul genetic .
Evoluția spre mai bine din punct de vedere al calității o fac crescătorii care lucrează să zicem după carte, sau mai bine zis organizat, care știu să aprecieze calitățile unui iepure - care știu să facă selecție - și aici sunt foarte puțini cei foarte buni, se pot număra pe degete.
Nu toți iepurii merită să se reproducă și nu toți iepurii merită să participe la concursuri, de aceea dintr-un cuib de rasă pură se tatuează cei mai buni din cei buni , câteva exemplare în funcție de evoluția lor până la vârsta de 2-3 luni.
Iepurii de rasă mare ( uriași) în special, dar e valabil și pentru celelalte rase, se dau după vârsta de 2,5 - 3 luni, după ce s-au făcut tratamentele preventive contra coccidiozei, fiindcă până pe la 4 luni acești iepuri sunt vulnerabili la diverse boli, în special digestive.
Apoi trebuie vaccinați - prima vaccinare constă în 2 rapeluri, o dată la minim 6 săptămâni și apoi din nou la interval de o lună. Dacă nu sunt făcute cele 2 rapeluri, iepurele nu este imunizat contra mixomatozei și bolii hemoragice . Unii novici se îngrămădesc să-i ia de la 6 săptămâni, fiincă sunt mai ieftini, acesta e argumentul lor ; și bineînțeles iepurașii nu au cum să fie vaccinați corect la acea vârstă, nu li s-au făcut tratamentele corespunzătoare, nu sug suficient la mama lor până la 2 luni pentru formarea scheletului și imunității . Astfel apare stresul de înțărcare, stresul de transport, probabilitatea de a face coccidioză este mare fiindcă sunt foarte sensibili la aceste vârste fragede .
3. Ce sunt hibrizii ?
--- Hibrizii sunt iepurii rezultați prin încrucișarea iepurilor aparținînd unor rase diferite.
Hibridarea s-a făcut în mod controlat de către cercetătorii din domeniu pentru a obține iepuri pentru sacrificat cu un randament la sacrificare cât mai mare, cu un ritm de creștere deosebit, cu o rezistență la boli mai mare. Încrucișarea între rase diferite se face și de către crescătorii pricepuți tocmai din considerentele enumerate mai sus.
Iepurii rezultați din încrucișări aleatorii, fără o bază științifică, și care pot fi din punct de vedere genetic un amestec necontrolat de genotipuri, sunt iepurii comuni, sau popular corciturile obișnuite, dintre care unii sunt foarte rezistenți la boli, iar adesea au un colorit aparte care ne încântă privirea .
--------------------------------------------------------------------------------------------------------
Raportează
ClubIepuriGalati 18 august 2015  
-----------------------------------------------------------------------------------------------
Coccidioza iepurilor – o problemă care are rezolvare
==================================================================


Adesea primesc mesaje pe internet de la crescătorii de iepuri, prieteni de-ai mei, care se confruntă cu necazurile provocate de coccidioză, acestă boală comună mai multor specii de animale. Și eu m-am confruntat cu ea, și mă confrunt încă, de aceea vreau să împărtășesc din experiența mea.
Coccidioza poate fi contracarată, în sensul prevenirii sau tratării ei, dar este esențial a se cunoaște care este etiologia ei (cauzele și factorii ce o influențează), și ce măsuri se impun a se lua în funcție de stadiul sau gravitatea situației, iar aici în funcție de specia afectată.
Manifestările, simptomele, evoluția și tratamentul coccidiozei au o specificitate particulară pentru fiecare specie de animale, de aceea și la iepuri este necesar a se face o corelație între diverșii factori declanșatori, condițiile favorizante, măsurile preventive și tratamentul propriu-zis.
Această boală parazitară, produsă de protozoare, din Eimeria spp., provoacă mari pierderi la tineretul cunicol, formele de coccidioză la adulți fiind mai rar semnalate. Coccidioza are două forme distincte, o formă intestinală și o formă hepatică, dar există și o formă asociată a celor două, enterohepatita coccidiană.
Cauzele bolii și factorii care influențează apariția acesteia sunt multipli. Debutul se realizează prin infestarea cu oochiști aparținând uneia sau mai multor specii ale genului Eimeria, care parazitează la diferite niveluri ale intestinului sau la nivelul canalelor biliare și al ficatului. În organismul animal coccidiile sunt în forma vegetativă, intracelular, iar în mediul exterior sub formă de oochiști.
Acești oochiști sunt eliminați odată cu fecalele de către animalele infestate sau de purtătorii de coccidii. Oochiștii evoluează în mediul exterior sub acțiunea factorilor favorizanți, în condiții de umiditate excesivă, curenți de aer, insalubritate, aglomerări de animale, și devin infestanți.
Agentul patogen, poate fi prezent și în intestinul animalelor sănătoase, fără să declanșeze boala, ea se declanșează numai atunci când echilibrul și rezistența organismului sunt rupte de acești factori favorizanți: întreținerea necorespunzătoare a animalelor, alimentație deficitară, umiditate excesivă în adăpost și în cuști, carențe vitaminice, răceli și curenți de aer, aglomerare a tineretului în cușcă, înțărcare timpurie, schimbarea timpurie a mediului și alții.
Voi puncta pentru fiecare dintre acești factori favorizanți și măsurile necesare pentru a putea fi îndepărtați.
Întreținerea necorespunzătoare a animalelor – iepurii și în special tineretul cunicol, trebuie să aibă condiții corespunzătoare de creștere, adecvate vârstei. Știut fiind faptul că realizarea contaminarii are loc pe cale bucală, prin ingerarea oochiștilor odată cu apa și cu furajele infestate, crescătorii vor trebui să se asigure că adăparea iepurilor se va face din adăpători închise cu capac, care nu permit infestarea din exterior cu fecale și urină. Adăpătorile deschise sau recipientele deschise permit impurificarea apei cu diferiți agenți patogeni, nu numai cu cei declanșatori ai coccidiozei.
Hrănitorile, de asemenea trebuie să aibă o construcție specială și să fie amplasate la o înălțime corespunzătoare, astfel încât să nu permită iepurașilor să impurifice hrana administrată cu crotine sau urină. Hrănitorile trebuie doar să permită iepurașilor să bage capul pentru a mânca. Datorită faptului că iepurii sunt animale coprofage, se impune ca tineretul cunicol să fie crescut în cuști cu podeaua din plasă care să permită evacuarea crotinelor și a urinei. Crotinele infestate provenind de la iepurașii deja bolnavi, nu îi vor îmbolnăvi pe ceilalți dacă ele sunt evacuate, iar în acest timp se pot face tratamente preventive sau curative.
Alimentația deficitară și carențele vitaminice slăbesc rezistența și capacitatea organismului în lupta cu boala, și favorizează apariția ei. Hrănirea tineretului cunicol trebuie să fie corespunzătoare vârstei, bogată în principii echilibrate de proteine, glucide, lipide și minerale. Vitaminele se vor administra în apa de băut, adăpătorile închise permițând o dozare ușoară a acestora.
Umiditatea excesivă în adăpost și în cuști – adăpostul trebuie să permită o ventilație corespunzătoare, de obicei viteza de preschimbare a aerului nu trebuie să depășească 1m/s , și să nu aibă incidență pe cuști. Umezeala din cuști, datorată urinei care nu are unde să fie evacuată, sau datorată faptului că recipientele de apă pot fi răsturnate de iepurași, în afara faptului că în apă pot ajunge crotinele infestate de la iepurii bolnavi, constituie factori favorizanți pentru evoluția și maturarea oochiștilor aflați pe lucernă, fân, cereale în condiții de umiditate și căldură. Dacă aceștia sunt ingerați odată cu furajele, fânul sau apa infestată, pot genera boala după o perioadă de 7-9 zile, cât durează incubația.
Aglomerarea tineretului în cuști fără evacuare pentru fecale sau în spații înguste coroborată cu alte condiții favorizante, adăpători insalubre, hrănitori necorespunzătoare, podea de lemn fără evacuare, este de asemenea un factor favorizant întrucât comportamentul iepurașilor este acela de a căuta aproape continuu apă și hrană. Apare așa cum este normal competiția pentru apă și hrană, lăcomia care generează acest comportament de a se consuma mai mult, și implicit care sporește șansele ingerării de oochiști infestanți.
Din experiența mea dar și din relatări a unor crescători de iepuri mi-au fost semnalate asemenea cazuri, când tocmai cele mai dezvoltate exemplare de iepuri dintr-o serie au contractat boala. Iată că nu numai animalele care prezintă carențe pot contracta boala, ci și o infestare masivă cu oochiști în cazul unor exemplare sănătoase, dar aflate în condiții favorizante.
Acest așa zis stres al aglomerării, poate constitui un factor determinant doar dacă există condiții favorizante în același timp. Dacă nu există condițiile favorizante, acest stres al aglomerării, poate avea efecte benefice, în sensul creșterii producției industriale - sunt chiar condițiile de creștere intesivă a iepurilor în regim ciclic industrial, când sunt asigurate condiții care elimină cele mai multe riscuri de îmbolnăvire.
Înțărcarea timpurie, schimbarea timpurie a mediului – se știe că iepurii pot fi înțărcați de timpuriu, imediat după trecerea la hrănirea exogenă, sau pot fi lăsați să sugă până mai târziu la mama lor. Înțărcarea timpurie dacă nu este practicată în mod științific, controlat, poate dăuna, în sensul slăbirii imunității iepurașilor.
De multe ori, din dorința de avea o producție mai mare, sau a valorificării produșilor mai devreme, unii crescători care practică creșterea iepurilor în sistem gospodăresc grăbesc întărcarea, dar neasigurând condițiile optime pentru iepurași. Trebuie știut că înțărcarea timpurie implică riscul stresului de înțărcare, care este un stres major pentru iepurași cu cât vârsta la care este făcută înțărcarea este mai mică. Iepurașii tineri la vârste fragede de 30 sau 45 de zile sunt mai vulnerabili la diverse boli decât cei care stau cu mama lor până la vârsta de 60 – 80 de zile. Dacă pe lângă înțărcare, iepurașii sunt scoși din mediul lor, ceea ce implică uneori transportul lor pe anumite distanțe, se va adăuga și stresul de transport și acela de schimbare de mediu. Iată că nu trebuie să ne mirăm dacă în această perioadă pot aparea probleme, tocmai datorită faptului că imunitatea naturală ca și cea dobândită a iepurilor la vârste mici nu este dezvoltată suficient.
Crescătorii de iepuri ar trebui să cunoască faptul că este foarte important ca iepurașii să sugă până la vârsta de aproximativ 60 de zile, pentru a li se întări imunitatea naturală, transmisă prin laptele mamei, pentru o dezvoltare fizică a scheletului normală, pentru realizarea echipamentului enzimatic intestinal și stomacal complet și a unei flore intestinale bacteriene. Toate aceste aspecte îi ajută pe iepurașii tineri să treacă mai ușor peste stresul de înțărcare, peste stresul de vaccinare. În acest timp iepurașii vor suporta mai ușor stresul de vaccinare, care trebuie efectuată pentru mixomatoză și Rhd, la vârsta de 6 săptămâni și apoi la 10 săptămâni. Chiar dacă după 45 – 60 de zile, cantitatea și aportul calitativ al laptelui iepuroaicei este diminuat aproape complet, faptul că iepurașii conviețuiesc cu mama lor le dă un sentiment de siguranță. Ei pot fi separați câte unul, câte doi sau trei, într-o incintă, și la vârste chiar mai fragede, dar cu respectarea unor condiții de creștere optime.
De aceea nu pot fi impuse termene de timp pentru înțărcare, pentru separare, fiecare crescător poate face cum consideră mai bine pentru iepurașii săi, având în vedere condițiile concrete pe care le poate oferi animalelor sale. Dar trebuie să țină cont și de riscurile neîndeplinirii unor condiții corespunzătoare de igienă și de creștere. Întotdeauna asigurarea condițiilor optime a fost și este un deziderat foarte greu de îndeplinit pentru crescători, din diverse considerente, în primul rând finaciare.
Separarea tineretului cunicol după înțărcare în cuști individuale este o măsură care reduce foarte mult riscul declanșării coccidiozei. De fapt, această măsură contracarează mai multe riscuri de îmbolnăvire și cu alte boli cu incidență mare în cazul în care iepurii sunt crescuți în aceeași incintă de creștere.
Pentru sistemul gospodăresc, existența de cuști pentru tineret suficiente ca număr, care să asigure separarea, ar fi măsura ideală pentru a diminua pierderile datorate bolilor transmisibile, alături de asigurarea unor condiții optime de hrănire și adăpost.
Cum observăm coccidioza ? Coccidioza intestinală poate avea o evoluție supraacută, acută și cronică. În forma supraacută ea se manifestă frecvent la iepurii de 4-8 săptămâni și are ca simptome lipsa poftei de mâncare, balonare, slăbire și moarte rapidă. Formele acută și cronică, se caracterizează prin tristețe, balonare, inapetență, diaree apoasă cu strii de sânge, slăbire exagerată, deshidratare, sete exagerată, scrâșnet din dinți, păr zburlit, miros caracteristic al fecalelor. Apariția unora din aceste simptome trebuie să ridice un semn de întrebare pentru oricare crescător, care va trebui să examineze cu atenție iepurele sau iepurii respectivi, iar prima măsură care se impune este separarea de restul efectivului și începerea unui tratament curativ cât se poate de repede.
Foto 1. Forma intestinală a coccidiozei cu hemoragie la nivelul intestinului – fotografie originală

La examinarea cadavrelor iepurilor care au făcut forma intestinală a coccidiozei se poate observa îngroșarea pereților intestinali afectați, cu prezența de hemoragii, noduli și puncte albicioase pe mucoasa intestinală, prezența gazelor în intestine. Iepurii respectivi prezintă ca semne exterioare o slăbire accentuată, păr zburlit, balonare abdominală și blană murdară pe trenul posterior din cauza diareei. Forma intestinală la exemplare adulte de iepuri este foarte rară.
Foto 2. Stomac afectat de coccidioză în formă avansată – fotografie originală

În forma hepatică iepurii tineri au aceleași simptome ca cele de la forma intestinală, însă se mai pot observa icterul și subicterul, ascita (lichid în abdomen), și anemia (mucoasele au un aspect palid). La disecție se poate observa ficatul mărit, cu noduli alb-gălbui, de mărimi variabile, care conțin colonii de coccidii. Forma hepatică la exemplare adulte de iepuri este mai rară, și nu are semne exterioare. Ea este pusă pe seama unei evoluții cronice a bolii și poate fi semnalată doar la sacrificarea animalului, sau poate exista o suspiciune datorită faptului că asemenea iepuri au o dezvoltare înceată dacă sunt în perioada de creștere sau de obicei au o greutate mai mică, necorespunzătoare vârstei pentru rasa respectivă.
Foto 3. Forma hepatică a coccidiozei cu noduli alb-gălbui la un iepure tânăr.
Fotografie originală

Stabilirea cu exactitate a unui diagnostic în ceea ce privește coccidioza, se poate face de către crescătorii cu experiență care și-au însușit noțiunile elementare din literatura de specialitate, dar care s-au și confruntat cu asemenea cazuri, pe baza semnelor exterioare enunțate mai sus. Diagnosticul poate fi confirmat sau infirmat doar de un medic veterinar prin examen de laborator, ante sau postmortem, când se pun în evidență oochiști sau forme endogene ale coccidiilor.
De asemenea, un diagnostic diferențial, adică distincția față de alte boli digestive, care pot avea semne exterioare asemănătoare, o poate face doar medicul veterinar, considerându-se că sunt persoanele specializate și abilitate care posedă și mijloacele logistice să stabilescă acest lucru. În acest sens coccidioza se poate diferenția de ingestia gastrică, enterocolite, enterita mucoidă, giardioză, parazitoze digestive (helmintoze digestive sau cisticercoza hepatoperitonială) pe baza examenului de laborator și a semnelor specifice exterioare.
Cum prevenim apariția și răspândirea bolii ? O serie de măsuri privind condițiile de creștere le-am punctat când am descris factorii favorizanți, tocmai pentru ca cei care vor citi acest articol să facă legătura între etiologia bolii și condițiile de creștere. Astfel fiecare crescător de iepuri care s-a confruntat cu această boală va putea să analizeze punctele critice de la el din crescătorie și va putea să corecteze aspectele care nu corespund în conduita sa de creștere a iepurilor. Apoi extrem de importante sunt măsurile de igienă care constau în dezinfecția cuștilor prin spălare cu cloramină, hipoclorit de sodiu, văruirea cuștilor, flambarea cuștilor – măsuri care vizează distrugerea oochiștilor. Am întâlnit într-un articol pe internet că pentru exploatațiile industriale este folosită chiar o soluție de amoniac 10 % .
Pentru tratamentele preventive sau curative pentru iepuri pot fi folosite o gamă largă de produse famaceutice care conțin diverse substanțe active. Am întâlnit păreri pe forumuri, pe internet care fac comparații între aceste produse, între substanțele active pe care le conțin . Părerea mea că a face asemenea comparații între acțiunile și efectele scontate ale unor produse farmaceutice este un mod eronat de apreciere, din partea crescătorilor, deoarece condițiile de acțiune sau de administrare, precum și loturile de animale care au diverse stări fiziologice nu se găsesc în condiții similare de creștere, de mediu, de temperatură etc. . Variabilele sunt foarte multe, de aceea condițiile nu sunt comparabile, și nici rezultatele. În plus fiecare crescător efectuează tratamentele într-un anumit mod, preventiv sau curativ, înainte de apariția bolii, în timpul evoluției bolii, sau după apariția bolii, după un anumit program, pe care îl respectă sau nu, în funcție de timpul său liber, dozând o anumită cantitate recomandată dintr-un produs, mai mică sau mai mare. Vorbim aici de corectitudinea cu care este aplicat tratamentul și de posibilele erori de măsurare sau de administrare . Cei îndreptățiți să facă asemenea remarci sunt cercetătorii .
Doar voi aminti câteva produse anticoccidiene folosite pentru prevenirea și tratarea coccidiozei la iepuri . Sulfaccocirom, o soluție buvabilă care trebuie asociată cu vitamina K3, pentru a reduce efectele adverse. La fel, Coccistop S asociat cu vitamina K3, Sulfadiarom, Baycox .
Amprolium 25 %, prezintă avantajul că are o schemă de tratament simplă, timp de 5-7 zile, și apoi continuare cu doze mici. Un alt produs este Sulfadimidin, care are un spectru mai larg de acțiune, și care se pretează dacă la tineretul cunicol este sesizată și un alt tip de vulnerabilitate, pe baza unor simpome sesizabile. De asemeni, Gelliprim Oralle, cu o acțiune nu numai pentru coccidioză, ci și pentru alte afecțiuni .
Pentru a preveni instalarea rezistenței la unul din aceste medicamente, se recomandă de către specialiști, rotația acestora la anumite intervale de timp.
La medicația specifică coccidiozei este bine să se adauge vitamino-terapie, cu complexe de vitamine – sunt foarte multe pe piață – Multivit, Selevit, Introvit, Pantisol ( complex de vitamine și minerale), Jolomax, Polivit etc. Vitaminele AD3E, care se găsesc sub formă buvabilă sau injectabilă sunt foarte bune pentru menținerea sănătății iepurilor, la toate vârstele.
Să știți că problematica coccidiozei este studiată în întreaga lume, cercetători englezi, americani, francezi, chinezi, bulgari, români, etc. fac cercetări pe diverse teme privind această boală la mai multe specii de animale. O remarcă importantă este că această boală poate fi ținută sub control cu ajutorul medicamentelor, dar și în condiții de creștere adecvate, o altă remarcă este că unele populații salbatice de iepuri, sau iepurii comuni domestici dezvoltă o rezistență dobândită la această boală. Sunt teme de discuție, evident .
Un grup de cercetători englezi au făcut o cercetare științifică în 2010, pentru a compara efectele a două substanțe chimice cu acțiune împotriva coccidiozei : este vorba de toltrazuril și sulphadimethoxină. Bineînțeles condițiile au fost similare pentru a putea compara rezultatele. Ceea ce s-a observat este că la anumite doze comparabile administrate pe o anumită perioadă de timp, prezența coccidiilor în materiiile fecale a iepurilor scade în procente de 73% și 99 %. O altă observație foarte importantă este că reducerea numărului de coccidii prezente, nu este dependentă de creșterea dozei de toltrazuril, iar după întreruperea tratamentului infestația reapare ! Experimentul s-a efectuat pe un lot de 45 de iepuri, cu vârsta de aproximativ 4 luni.
Cercetătorii bulgari studiind incidența coccidiozei pe un lot experimental de iepuri cu vârsta de 2-3 luni, au ajuns la concluzia că această boală are un caracter sezonier, cel puțin pentru condițiile climatice ale acestei țări. Având în vedere că și noi ne aflăm în apropiere ar trebui să ținem cont de acest lucru .
Un studiu foarte recent, aprilie 2012, a examinat prevalența infecțiilor cu Eimeria spp. la iepurii domestici în China. Un total de 480 probe de materii fecale au fost colectate din 48 de ferme din 14 provincii din China. Fiecare probă de fecale a fost supusă numărării și izolării de oochiști. Speciile de Eimeria din probele care conţin oochisturi izolate şi au produs spori, au fost identificate morfologic sub microscop. Prevalenţa globală a infecţiilor a fost de 41,9% (201/480). Nord-vestul Chinei a avut cea mai mare prevalenţă (70%), urmate îndeaproape de nord-estul Chinei (65%) şi China de sud-vest (62,5%). Prevalențele din China de Nord (34%) şi China de Sud (25,8%) au fost semnificativ mai mici. Fermele mari şi mijlocii au avut prevalenţe mai mici (34,2% şi 37,2%, respectiv), decât fermele mici (61,4%). Oochiști coccidieni au fost găsite în 42,2% (76/180) din probe de fecale de la iepuri de carne, 40% (28/70) de la iepuri angora şi de 44,7% (85/190) de la iepuri din rasa Rex.
În total, zece specii de Eimeria au fost identificate . Infecţia concomitentă cu două până la opt specii de Eimeria au fost evidențiate. E. perforantă a fost specia cu cea mai mare prevalență (35,2%), urmate în ordine de E. mass-media, Magna E., E. irresidua şi E. intestinalis coli cu prevalenţe de 31,3%, 28,8%, 19,4%, şi 14,8%, respectiv. Luate împreună, aceste rezultate relevă caracteristicile prevelanței infecțiilor coccidiene în China, inclusiv de distribuţie și amploare în agricultură, care sunt indispensabile pentru controlul dezvoltării producției de iepuri din China.
Concluziile privind relevanța acestui articol pentru crescătorii de iepuri, îi rog pe dânșii să le aprecieze și să le tragă, și așa cum am mai îndemnat și cu alte ocazii, literatura de specialitate avizată trebuie studiată, mai ales pentru a avea rezultate în viitor.

Marcel Balan,
Master în Biotehnologii

Bibliografie :

Liviu Șt. Rebreanu, Creșterea iepurilor de casă, Ed. Ceres, București, 1986
Jing F., G. Yin, Liu X, Qin Y. Studiu la scară largă a prevalenţei infecţiilor de Eimeria la iepurii domestici în China. Laboratorul Naţional de animale protozoare și Colegiul de Medicină Veterinară, Universitatea de Ştiinţe Agricole China, Beijing 100193, China, aprilie 2012
Sherkov SHN., Khalacheva M, Kostova T, Malchevski M, Arnaudov D. - Etiopathogenesis and epizootiology of coccidiosis in rabbits, Vet Med Nauki. 1986
Redrobe SP., Gakos G., Sauders R., Martin S., Morgan ER., C, Comparison of toltrazuril and sulphadimethoxine in the treatment of intestinal coccidiosis in pet rabbits, Veterinary Department, Bristol Zoo Gardens, Bristol BS8 3HA, UK, 2010, aug 21
Viorica Chirciu, Coccidioza (eimerioza iepurilor), Revista Lumea Satului nr.16, 16-31 aug, 2009 .
Raportează
Trimite mesaj Înapoi Nu poți trimite un mesaj fără conținut! Nu este permisă folosirea de cod HTML in mesaje. Mesajul nu a fost trimis din motive de securitate. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.ro Mesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Ati trimis prea multe mesaje in ultimul timp. A apărut o eroare în timpul trimiterii mesajului. Vă rog încercați din nou. Mesajul a fost trimis.